Cerere

Subsemnata Cocuța Cocostârc, sau altfel zisă Coco, salariata dvs. de-acum doi ani, de când am venit la dvs. cu fustița mea mov, aia scurtă cu carouri și-n care m-ați pus să dau probă de lucru ca să vedeți dacă mă pot apleca cu genunchii drepți, angajată cu jumate de normă întreagă, vă rog să binevoiți a-mi aproba câteva zile de concediu, poate fi și de maternitate dacă altfel n-aveți, că oricum dvs. sunteți ca o mamă vitregă pentru noi toți. Zilele, deși numărate, îmi sunt necesare deoarece în ultima vreme mă simt foarte epuizată din cauza ultimului ciclu lunar cu poezii de dragoste.. Pentru că nu știți , dar eu sunt pe timpul meu, uneori și pe centură, poetă liber profesionistă. Una din multele mele poezii a fost semnată chiar de Magda Isanoș, că sunt foarte modestă din fire și nu mă deranjează ca să le inspir chiar și pe înaintașele noastre poete. Mai am semnate și de alții, da\' ei nu știu. Ca o informatoare permanentă ce sunt, că mă informez mereu de pe google, vă anunț cu această ocazie unică, de faptul că o colegă de serviciu, care se crede și ea poetă contemporană cu mine, deși nu-i, a scris o epigramă la adresa dvs., dar n-am aflat încă la ce adresă a trimis-o. Oricum, e una defăimătoare, că aia scrie numai defăimări ca să tragă oamenii ponoasele. Am tras și eu odată unul de păr, că nu știam de unde altundeva să-l apuc și m-a dat în judecată, da’ nu-l trăgeam pe ponositu’ dracului, dacă nu mă făcea incultă și plagiată. Plagiat să fie el, dacă-i dă mâna. Că eu nu i-aș da-o, nici dacă mi-ar cere-o. Am și așa destui curtezani, da eu numai pe-al meu îl iubesc și abia aștept să-i fac surprize-surprize cu poezii de dragoste. Ca recompensă pentru concediu, o să vă dau una…despre dragostea eternă dintre salariat și patron: Patronul meu de când e criză Ne ține tot mereu în priză Curentu’ circulă prin noi Și se transformă-n euroi Vibrăm cu el uniți în gând Și tremurăm de frică când Apare-n ultimă instanță Câte-un control de la finanță… Acum deschid o paranteză rotundă, din care-o să aflați că cuvântul finanță nu este un typo, ci un tip de licență poetică, care rimează cu instanță. Ca patron, știți cât de importante sunt licențele, iar instanța, nu contează dacă-i judecătorie sau tribunal, că-s la fel de chioare amândouă. Drept pentru care, vă mulțumesc anticipat. Domnului patron al firmei particulare „Deșeul literar” 6 mai 2009 Cocuța Cocostârc măturătoare cu licență poetică