Dan Norea

Am considerat-o (și am notat-o ca atare - 9) ca fiind cea mai bună epigramă din concurs. Argumente:
- a folosit rimele turtă- burtă în mod natural, la aproape toate celelalte era ceva forțat
- prozodie impecabilă
- construcție bună, la care intervine și titlul; deși aș fi preferat metamorfoză în loc de metempsihoză
- poantă ca o urmare logică a construcției; aici am scăzut un punct, la o epigramă de nota 10, dacă citești primele trei versuri și faci o pauză, versul patru trebuie să fie complet imprevizibil
- are forță vizuală, ți-l imaginezi ușor pe erou trecând de la un stadiu la altul.

Felicitări !
Dan Norea

Domnul Valerian Lică este un om de 80 ani, care se uită mai rar pe email. Trebuie un pic de răbdare, în cazul meu nu s-a întâmplat niciodată să mă lase fără un răspuns. În afară de abonamentul meu și, ulterior, al altor colegi din Constanța, i-am solicitat o listă cu volume de epigramă. După care i-am comandat și mi-a trimis prin colet poștal vreo 10-15 antologii.

Oricum, ținând cont de mulți alți scriitori în vârstă care urăsc internetul, Valerian Lică mi se pare un exemplu de urmat.

Acum înțeleg eu de ce e lipsă de diplome pe piață: cei doi s-au vorbit și le monopolizează pe toate, unul pe o parte (proză scurtă), celălalt pe cealaltă parte (epigramă). Nemaiavând loc pe pereții camerei de zi, au început să își tapeteze dormitoarele și bucătăria. Când le terminați și pe alea, dați un anunț, să încep și eu să trimit texte. Mai ales că am deja trei proze scurte și pot să mai scriu una, și mai scurtă. :)

Ioane, ai ales bine. Cea din concurs e mai bine construită și în plus, are mesaj, vorba lui Colo.

Ultima e slabă, dar nu pentru că e monocoloră, pardon, monorimă. Mie asta nu mi s-a părut niciodată un defect.

Prima, în schimb, are o poantă bună. Dar ar mai trebui lucrat la construcție și la prozodie.
În primul rând, numele proprii sunt contraindicate. Asta se remediază ușor \"Îmi ordonă maiorul... turtă:\"
În al doilea rând, rima \"lui-dumnealui\" nu e corectă, după mine, e aceeași familie de cuvinte.
În al treilea rând, ultimul vers nu-mi place cum sună.

Deci, ai ales bine.

Carmen, ce mai epigramă !
Să mă bată Dumnezeu,
Ãl de-l pui aici în ramă
Nu cumva oi fi chiar eu ?

Am notat numai cu 8 epigrama, deși mi-a plăcut, din două motive:
- am vaga senzație că am mai întâlnit poanta; nu e vina ta, dar 10 merită numai o epigramă absolut originală, ceea ce presupune o vastă cultură epigramatică, atât a autorului, cât și a evaluatorului
- din experiență, îți pot spune că pământul se învârtește când stai pe spate, nu pe burtă :)

Nu mă așteptam ca acest volum să fie prezentat pe agonia. Mulțumesc pentru aceasta domnului Liviu Comșia.

Dar mă simt obligat să fac două precizări.
1. Nu e vorba de o antologie, ci de un volum colectiv. Antologia presupune o selecție a unui scriitor competent în domeniu, să-i zicem antologator, care își asumă răspunderea selecției textelor. Nu e cazul acestui volum, unde prima parte are haikuurile premiate (bune-rele, așa cum au fost), iar partea a doua are texte în selecție proprie a autorilor.

2. Concursuri de haiku sunt două și pot fi lesne confundate. Primul -cronologic, organizatoric, numeric și valoric- este Romanian Kukai, moderat de Corneliu Traian Atanasiu.
Al doilea este Romanian Haiku, inițiat tot de Cornel Atanasiu, dar în prezent moderat de Valeria Tamaș și de mine, cu diplome electronice completate de Livia Ciupav.
Pe scurt, primul este cunoscut drept concursul lunar, al doilea drept concursul săptămânal.
Revenind la oi, volumul \"Primul cocor\" este reflectarea primului an de concurs săptămânal.

Închei cu alte mulțumiri, pentru ocazia de a preciza aceste chestiuni.

Onorat,
Dan Norea

Mai citește. Poanta cu \"cam... pioni\" tocmai a postat-o astăzi, un pic mai devreme, Emil Bodea.
Apoi, la versul 2 ritmul șchioapătă puțin. Ne obligi să citim \"altfel\" cu accent pe silaba a doua.
În plus, repetiția \"se vedeau/ se vede\" nu sună prea bine.
Mai vrei ?
:)

Stilul e cel binecunoscut. Adică atrăgător, cursiv, care te face să aștepți continuarea. Pe de o parte, e convingător și are o tentă personală, care îți lasă o impresie pregnantă că autoarea chiar a trecut prin toate acele întâmplări. Pe de altă parte, cum bine a sesizat și Anda, are tendința de a generaliza din când în când, sub forma unor maxime de creație proprie.

Dau un exemplu:\"Mai bun sau mai rău, învățând sau nu din greșeli, se pare totuși că anumite erori se repetă consecvent pe aleea destinului. Cea mai grosolană dintre ele fiind aceea de a ne îndrăgosti, iar și iar, sperând cu stupizenie că de data aceasta va fi...altfel.\"

Aici am o părere contrară și ar trebui să vină cineva cu o replică în text: \"Mi se pare un dar de la Dumnezeu să te poți îndrăgosti \"iar și iar\". Rău ar fi fost ca după primul eșec, să suferi o viață întreagă.\" :)

Oprit de-un polițist -eram beat turtă-
Că-l știu pe comisar m-am lăudat;
Dovadă, m-am bătut cu el pe burtă.
Acum am semne, dar el nu. Ciudat!

Nelu, înțeleg că dorești părerile colegilor.
Prozodia e impecabilă. Probabil ai pierdut puncte datorită ritmului anapest, puțin cunoscut, care a dat unora impresia de asonanță.
Poanta, în schimb, nu mi se pare una de excepție, cum ne-ai obișnuit până acum. \"Și de-atuncea ne batem pe burtă.\" are o singură semnificație, că din momentul chefului te împaci bine cu el. Cu greu îți poți imagina altfel de bătăi pe burtă, la propriu, care să îi dea poantei savoare. Dacă, așa cum bănuiesc, ai avut altceva în vedere, atunci înseamnă că n-ai găsit cea mai bună formă de a-ți prezenta ideea.

Cornel, chiar mă bucur că am postat epigrama, inițial m-am gândit că dacă toți venim cu ele pe pagină, se încarcă lista de texte. Până la urmă am decis să postez, cu scopul de a prezenta variantele (ultima neîncadrată la temă, în final) și să verific dacă am ales cea mai bună poantă.

Analiza mi se pare binevenită pentru că rareori se întâmplă să ai poantă bună, prozodie bună și construcție mediocră. La mine, o justificare ar fi închistarea în temă (turtă), dar recunosc, puteam găsi o succesiune mai logică.

Norica, am inteles, m-apuc de scris poezie, poate-asa rade lumea mai mult si la mine-n pagina! Cu catrenele dau chix!:)
(Atropa)

M-ai înțeles/interpretat greșit. Mie epigrama mi-a plăcut, iar asonanța din versul 3 poate fi mascată la recitare. Dar încercam să-i explic Andei (care cerea steluță) că orice evaluare are un dram de subiectivism. Cred că foarte puține opere literare (că asta avem aici, nu?) întrunesc sufragiul general. Cel unanim - niciodată.

- Dau, da\' cât să fie ?
- Dacă dai un \"ban\"
Mai trăiești un an,
Fără garanție.

La nivel de prozodie, Laurone are dreptate, în versul 3, pentru a respecta ritmul celorlalte versuri (trohaic), ar trebui citit \"Închis\" cu accent pe prima silabă.

Poanta e bună dar, cât de bună, aici totul depinde de subiectivismul cititorului. E ceva inevitabil în artă, ori noi avem pretenția că epigrama e poezie, nu ? În cazul nostru, tolba cu steluțe se află la Laurențiu. Unul dintre ei.

Multi analisti prea eronat gandesc
Cum ca, romancele,-au firi slabe;
Dar ele-n burta,- adesea gazduiesc
Summitul tarilor arabe.
(florian abel)

Doi gemeni o româncă a născut,
Evreu și-arab. Și uite-așa se face
Că România azi a obținut
Întâiul Premiu Nobel pentru Pace.

N-o fi obsedat, băiete,
Să-ți explic nici nu insist,
De-o avea succes la fete
Nu va fi epigramist!
(Anda Andrieș)

E-adevărat, Gigel nu-i obsedat,
În schimb e super-copleșit de drame,
Atât de obosit și ocupat,
C-ar prefera să scrie epigrame.

Lecturează analiștii
Și pun întrebări vitale:
Oare toți epigramiștii
Au obsesii sexuale?
(Tataia)

În mare, ai cam prins ideea,
Dar nu-i total adevărat:
Gigel Popescu,-n clasa treia,
Nu este (încă) obsedat.

\"Bâtă mare? Ce ciudat !
Am un strop de îndoială;
Să-l aduci pe tac\'tu-ndat\'
După ore, azi, la școală !\"

Raiul văd că e închis,
Iar în iad nu mai e loc;
Și atuncea, ce mi-am zis:
Să mai stau, că n-o fi foc !