Misterul facerii

Dar, ca să fie treaba clară,
Pe vremea aia cea ploioasă,
Ai intrebat (tot într-o doară):
Era și mama pe acasă?

Abia aseară, într-o doară,
De la tăticu am aflat:
Pe-atunci ploua cumplit afară
Și n-avea bani de numărat.

(Dan Norea)

Că banii n-aduc fericire,
Tăticul repede-a aflat.
S-a procopsit fără de știre,
Cu o mândrețe de băiat...

De bani neavând parte
A căpătat o boală,
Un tic, așa, aparte:
Cum plouă, cum se scoală (!)

Tocmai scrisesem o replică la epigrama Atropei, când îmi vine și a doua idee, asemănătoare și totuși opusă. Și, constatând că se pretează foarte bine la titlul propriei mele epigrame (Misterul facerii), m-am răzgândit și le-am postat aici, cu scuzele de rigoare și cu mulțumirile mele adresate Atropei pentru o temă atât de inedită.

Când brusc apare frate-meu mai mic,
Trimis acolo de-un vecin mulatru...

Când mă-ntrebam \"În lume-s singur, oare?\"
Și în placentă înotam hai-hui,
L-am cunoscut pe frate-meu mai mare,
Trimis acolo de-un coleg de-al lui.

(Dan Norea)

În mister totul se scaldă,
De e rece ori de-i e caldă.
După ce misterul trece,
Mama-i una, tați vreo zece....

ori de-i caldă

Excelent grupaj, Norica, preferatele mele sunt 2 si 3, ma bucur ca, uneori, te mai inspir!:) Si eu am fost inspirata, la randul meu, de grupajul de rime turta - burta, varianta initiala o pregatisem pentru concursul agonic si suna cam asa:

Dezamagire

Tocmai când ieșeam din burtă
Curajos, că-s pui de zmeu,
M-am ciocnit cu tata - turtă:
El intra în locul meu!

Primul catren se bazează pe (cred eu) binecunoscuta preocupare pe o vreme câinească: \"Vreme de numărat bani și, in lipsa lor, vreme de făcut copii\".

La următoarele două m-am amuzat în timp ce le scriam. Asemănătoare ca formă, au conținutul complet diferit. Unul tratează posibilitatea teoretică și practică de a avea doi gemeni din tați diferiți, altul tratează la propriu aspectul figurat al înjurăturii \"Du-te-n p... mă-tii\".


Dar, ca să fie treaba clară,
Pe vremea aia cea ploioasă,
Ai intrebat (tot într-o doară):
Era și mama pe acasă?
(Laurone)

Păi să îți spun părerea mea:
Mama era. Tata lipsea!


De bani neavând parte
A căpătat o boală,
Un tic, așa, aparte:
Cum plouă, cum se scoală (!)
(Florin Rotaru)

Indienii-s campioni,
Nasc cu mult elan:
Păi acolo sunt musoni
Șase luni pe an.


Că banii n-aduc fericire,
Tăticul repede-a aflat.
S-a procopsit fără de știre,
Cu o mândrețe de băiat...
(Virginia Popescu)


N-are nici acuma bani,
Însă azi, la numărat
Vin, băiat după băiat,
O armată de golani.


Atropa, excelent catrenul tău inițial. Nu stau să fac comparații cu cel din concurs, pentru că aș încălca regulamentul, știi cât de scrupulos sunt. În schimb, pot să îl compar cu cel cu tata în criză (era cumva criza vârstei a treia ?): e la fel de bun !
Felicitări !

Dezamagire

Tocmai când ieșeam din burtă
Curajos, că-s pui de zmeu,
M-am ciocnit cu tata - turtă:
El intra în locul meu
(Belladona)

El intra a doua oară
Nu că era turtă, tun,
Ci fiindcă, bunăoară,
Aștepta ceva mai bun...

Tata, doamnă-nvățătoare,
Când venea acasă turtă,
Mă-mpungea cu-o bâtă mare
Încă la mămica-n burtă.

\"Bâtă mare? Ce ciudat !
Am un strop de îndoială;
Să-l aduci pe tac\'tu-ndat\'
După ore, azi, la școală !\"

Foarte multe intervenții catrenistice explorează și exploatează sfera relațiilor bărbați-femei. Încerc să dau o explicație deși prevăd că se vor solda cu multe replici bazate pe sex, impotență, aluzii la climaxul vîrstei a treia și așa mai departe. Dar dacă vor contribui la înflorirea epigramei accept riscul.

Lecturează analiștii
Și pun întrebări vitale:
Oare toți epigramiștii
Au obsesii sexuale?

Lecturează analiștii
Și pun întrebări vitale:
Oare toți epigramiștii
Au obsesii sexuale?
(Tataia)

În mare, ai cam prins ideea,
Dar nu-i total adevărat:
Gigel Popescu,-n clasa treia,
Nu este (încă) obsedat.

În mare, ai cam prins ideea,
Dar nu-i total adevărat:
Gigel Popescu,-n clasa treia,
Nu este (încă) obsedat.
(Dan Norea)


N-o fi obsedat, băiete,
Să-ți explic nici nu insist,
De-o avea succes la fete
Nu va fi epigramist!

:)

Simt prin carne o vapaie
Si ma simt putin perplex;
Obsedat caut, tataie,
Sa-nteleg: ce-i ala sex?

N-o fi obsedat, băiete,
Să-ți explic nici nu insist,
De-o avea succes la fete
Nu va fi epigramist!
(Anda Andrieș)

E-adevărat, Gigel nu-i obsedat,
În schimb e super-copleșit de drame,
Atât de obosit și ocupat,
C-ar prefera să scrie epigrame.

Norică, nu-i adevărat,
Ți-o spun așa, în sotto voce,
Se vede că nu ai băiat,
Eu am și, zău, e mai precoce!

Credeam că-n burtă-s singurul buric,
Vreo zece ore, pân\' la ora patru,
Când brusc apare frate-meu mai mic,
Trimis acolo de-un vecin mulatru...
(Dan Norea)

Multi analisti prea eronat gandesc
Cum ca, romancele,-au firi slabe;
Dar ele-n burta,- adesea gazduiesc
Summitul tarilor arabe.

Multi analisti prea eronat gandesc
Cum ca, romancele,-au firi slabe;
Dar ele-n burta,- adesea gazduiesc
Summitul tarilor arabe.
(florian abel)

Doi gemeni o româncă a născut,
Evreu și-arab. Și uite-așa se face
Că România azi a obținut
Întâiul Premiu Nobel pentru Pace.

De bani neavând parte
A căpătat o boală,
Un tic, așa, aparte:
Cum plouă, cum se scoală (!)
(Florin Rotaru)

Eu cred că ticul tău, Rotare,
E cauzat de-un virus care
A suferit mutații clare:
Se manifestă și la soare!

Cică scriem versuri doar cu propriul... pix,
Ațintind spre ce-are-ascuns madona,
Dar atunci mă-ntreb, chiar am un fix:
Cu al cui le scrie Belladona?

\"A suferit mutații clare:
Se manifestă și la soare!\"
GPI



Se manifestă-așa cum zici
C-am sesizat eu o chemare
Către-o colegă de pe-aici
Ce-o cheamă Anca. Anca Soare.

Ioane, cred c-avem un fix
Iar intentia e clară:
Scriind de-al Atropei pix,
Ne gandim la calimară.

Cică scriem versuri doar cu propriul... pix,
Ațintind spre ce-are-ascuns madona,
Dar atunci mă-ntreb, chiar am un fix:
Cu al cui le scrie Belladona?
(GPI)

catrenul de mai sus, am observat,
l-ai chinuit mai rău ca vorba aia...
mâna pe pix precis ți-a tremurat,
parcă l-ai scris cu pixul lui tataia

catrenul de mai sus, am observat,
l-ai chinuit mai rău ca vorba aia...
mâna pe pix precis ți-a tremurat,
parcă l-ai scris cu pixul lui tataia
(Florin Rotaru)

Replica-i totală, râd o săptămână,
Doar că din păcate, nu-i la obiect;
Mai aștept răspunsul, chiar dacă se-amână,
Ne pliem și cerem după intelect.

De mult n-am ras asa.

Pe epigramist l-a lovit napasta:
Muza doarme lang-un pix defect;
Pana cand sa intre-n subiect,
De caldura, i se scurge pasta.

Deși-s multora povară,
N-o să vin azi cu dojana
Că-n zadar vreți călimară
Când pe toți vă lasă pana…

:)

(catrenul de mai sus, am observat,
l-ai chinuit mai rău ca vorba aia...
mâna pe pix precis ți-a tremurat,
parcă l-ai scris cu pixul lui tataia.)

(Florin Rotaru)

Stilou sau pix să scriu eu rime?
Nu am la ora actuală,
Precum rapsozii din vechime
Merg pe creație orală.

\"Precum rapsozii din vechime
Merg pe creație orală\"

(Constantin Iurascu Tataia)

rapsozii,-n zilele trecute,
ori n-aveau pix să îi ajute,
ori îl aveau de umplutură
și-atunci dădeau și ei din gură