Dan Norea

Știu că nu aduce anu\'...
Însă tema aPATia
L-a adus pe Silișteanu,
Iar cu el și simPATia.


Domnule Silișteanu, onorat de vizită și de simpatia declarată, care de altfel e reciprocă. În privința \"seniorilor\", prin comparație mă declar în faza junioratului. De aceea nici nu îmi permit să intervin cu comentarii în pagina Domniei Voastre.

Nelu, tehnica o stăpânești, stilul e atractiv, dacă ții cont de observațiile colegilor (cât se poate de pertinente cele ale lui Laurențiu Orășanu) poți scrie o proză de calitate. Marea problemă (cel puțin la mine) este subiectul. Stau prea mult în casă, ori subiectele și personajele se iau din viață, nu din imaginație. Nu spun să le redai așa cum sunt, ci să te inspire, să-ți dea un punct de plecare.

O soluție este să treci pe proză umoristică. Ai ochiul format și sesizezi imediat ridicolul unor situații. Aici și televizorul te ajută. E suficient să privești cu un ochi atent câteva emisiuni, comicul involuntar domină o bună parte din talk-show-uri.

Una peste alta, concursul ăsta e un real câștig, a scos la iveală câțiva prozatori talentați, la care nu mă așteptam. Și cum tu ești unul dintre ei - felicitări !

Pentru că văd că ați mers cam pe aceeași linie, o păstrez.


Până la urmă a intrat
În ea dihonia
Și ca urmare-a emigrat
În Pat-agonia.


Nelu, mulțam de apreciere. Cu un pic de promovare, \"a-pat-ie\" ar putea deveni denumirea unui simptom în terapia cuplului. :)

Aveam și eu un catren mai vechi, în ciclul \"Catrene exacte pentru ingineri și matematicieni\":

Operații inutile cu necunoscute

Să afli ce-o femeie a simțit
Sau, și mai mult, ce a gândit la fix,
E cum ai deriva la nesfârșit
...Pe e la x.


Dar, deși eram oarecum în temă, citind replica lui Jupp, am izbucnit în râs. Luată separat nu știu dacă are prea mare efect. Dar ca replică, mi se pare colosală.
Felicitări!

C-o altă fină -dar ce fină fată!-
M-am întâlnit la naș, chiar de Crăciun,
Și eu sunt fin, deci am gândit deodată
La fel: \"Avem un numitor comun.\"

Sincer să fiu, după ce am aflat din cine se compune juriul, singurii mei favoriți care rămăseseră în cursă erau Loredana Dănilă și Laurențiu Orășanu... Pe Maria Gold o apreciam, dar a lipsit o bună bucată de vreme și nu-mi închipuiam că va reveni pentru concurs, iar despre epigramiști (excepție făcând Atropa) nici nu-mi închipuiam că participă. Să mă ierte ceilalți, dar nu prea-i citisem.

Se pare că n-am apreciat rău, Maria Gold și Laurențiu Orășanu au ajuns pe podium. Dar în vârf, cu cununa de lauri prinsă în pletele-i blonde, oare cine râde cu gura până la urechi ? Vali, ce cauți tu acolo ?

Surpriza e colosală, extraordinară, aș mai adăuga câteva calificative, dar m-a cam amuțit. Fata asta, când își pune ceva în cap, apoi nu se lasă până nu-i iese. Vrea epigramă, scrie epigramă. Vrea poezie pentru copii, scrie poezie pentru copii. Vrea proză, scrie proză. Toate la cel mai înalt nivel. Toate ca toate, dar... locul I la un concurs agonia, la prima ei proză scurtă, asta mi se pare de domeniul visului.
Vali, nu vrei tu să-ți propui să ajungi președinte ? Nu al țării, Doamne ferește, n-ai tu atâtea defecte pentru așa ceva. Dar măcar al USR.

Felicitări, Vali și la mai mare! Deși acest \"la mai mare\" nu prea mi-l imaginez.
Felicitări, Maria Gold și Laurențiu Orășanu!
Felicitări, epigramiștilor - Ion Ruse, Ioan-Petru Gârda, Ioan Toderașcu! V-am citit și mi-a plăcut ce ați scris.
Felicitări organizatorilor, în primul rând Eugenia Reiter!
Felicitări juriului!
Of. Gata.

- Ce colier! E indecent,
Probabil face zeci de mii..
- Deloc, am soțu-n Parlament
Și scoate perle zi de zi.

E ceva ciudat aici, nu înțeleg cum un asemenea text poate fi considerat anost sau amorf. Poate că fauna mioritică de aici e formată din niște ratați și alcoolici frustrați, dar personajele sunt bine descrise, au fiecare o personalitate distinctă, dialogurile sunt savuroase și, în plus, în fiecare episod au loc mici acțiuni care mențin atractivitatea. Temele sunt distincte, nu se repetă, de altfel de multe ori țin de actualitatea imediată. Totul e presărat cu un umor blajin, care uneori devine de-a dreptul suculent.
Citesc cu plăcere fiecare nou episod și nu mă plictisesc chiar deloc. Dar cum am fost totdeauna un om tolerant, nu contest nicidecum dreptul altora de a se plictisi.
Singurul lucru pe care îl contest este fraza \"tehnica literara e ordinara\". Dacă \"ordinară\" este opusul lui \"extraordinară\", poate e parțial adevărat. Dar mă îndoiesc că ăsta este sensul atribuit de comentator.

Mi s-a părut mie că ai o oarecare stângăcie în scris... da\' speram să treacă încet-încet... M-am înșelat, se pare că e din naștere.
Glumesc. :)

Florinel, trebuie să recunosc, la un moment dat am pierdut unul sau două episoade. Acum mi-am zis să fac măcar un pas înapoi, ca să-mi iau avânt, așa că am citit întâi Scrisoarea 11, apoi Scrisoarea 12. Nu-mi pare rău, ambele sunt bine scrise, ca de altfele și primele 10, dar din punct de vedere al continuității, efortul nu era necesar. Sunt scurte istorii de viață, practic independente în care, ca un fir roșu subțire ce le străbate pe toate, eroina principală merge, trăiește și (probabil) se întoarce din Italia.

Fiecare episod începe să aibă o temă distinctă. În (11), tema e dorul de patrie, o temă surprinzătoare, inclusiv pentru eroină, ținând cont că și-a părăsit țara ca urmare a unei pasiuni mistuitoare.
În (12), tema e comparația între pedanteria apăsătoare a lui Mihnea și spiritul boem și nonșalant al lui Sabin, mult mai reconfortant pentru eroină, dovadă că și ea, la rândul ei, e un spirit liber, care nu se lasă încorsetat de norme înguste.

Bănuiesc că la un moment dat, scrisorile vor apărea legate sub formă de volum. Și am rugămintea să nu mă uiți, să-mi pui și mie unul deoparte.

în cuibarul cald
o găină pe ouă -
încoace puiu\'
:)

Dacă tot te-ai dus să dormi liniștită, înseamnă că trebuie să încep cu \"Bună dimineața, Daniela!\"

Cred că te alinți spunând că ai numai doi cititori. La ora comentariului meu, ai 218. Da\' nu-i nimic, tu scrie mai departe pentru Florin Rotaru, ceilalți cititori, inclusiv Nelu Gârda, vă vor admira pe tăcute.

Din încheierea ta entuziastă, te rog împarte cele trei urări astfel: \"Vivat!\" lui Florin, \"Floreat!\" lui Nelu. Eu îmi păstrez pe \"Crescat!\", nu se știe niciodată când ai nevoie.
:)

Chiar dacă se prefigurează un roman, deocamdată fiecare episod parcă ar fi un fascicol, oarecum autonom. Asta pentru agonia e atrăgător, episoadele pot fi citite fiecare separat, dar pentru un roman, fragmentarea poate fi o lipsă. La un roman unitar, ar trebui să rămâi în permanentă așteptare a episodului următor. Deocamdată e devreme, s-ar putea să greșesc și următoarele episoade să întregească unitatea.

Stilul mi se pare fluid, personajele ușor îngroșate, dar cu o psihologie plauzibilă. Emoția produsă e bine temperată. Deși uneori subiectul pare de telenovelă (legătura simultană cu cei doi frați, peripeții plecate de la țară până în inima Europei), tratarea lui se deosebește radical, ba aș putea spune în extrema opusă - lucid ca un bisturiu.

Talentul e vădit, îți urez ca și în medicină să mânuiești bisturiul la fel de bine.
:)

...dacă îmi admiri haikuurile și senryurile, înseamnă că te pricepi, nu-i așa ?
:)

Dacă vrei să ai și bani
Păi... mai vinde niște ani !

dracul - \"și totuși
eu am desăvârșit-o
în mare parte\"
(Cornel)


groparul ateu
\"să mă ia dracu\' dacă...\" -
zis și făcut

Nia, mă crezi-nu mă crezi, am pățit același lucru: în timp ce-i răspundeam lui Nelu Gârda, a apărut comm-ul lui Puiu Marinescu.

Puiu, excelent proverbul, excelentă transpunerea lui în senryu.

ochi pentru ochi ...
câștigă doar oculiștii
și stomatologii

marginea gropii -
un șut în fund sau ordin:
pas înainte!
(Nelu Gârda)


groapa săpată -
familia a scăpat
de-o cheltuială

...sau Nia, dacă îmi permiți. Cunosc regulile și le respect. Dar în momentul în care îi răspundema Cristinei Rusu, comm-ul lui LIM încă nu apăruse.

Orice temă poate fi (și) amuzantă. Hazul de necaz al românului nu e o dovadă de superficialitate, așa cum pare. Poate fi construită o întreagă filozofie, legată de gândirea pozitivă, jumătatea plină a paharului, orice rău are un bine, un șut în fund e un pas înainte, etc.
E adevărat, poate fi și demobilizatoare. În sensul că, în momente de mare necaz, când alții se revoltă, românul râde. E de discutat aici. Poate asta e cauza pentru care nemții, care tratează totul atât de serios, nu au umoriști de marcă.
Până una-alta, mă bucur că nu sunt neamț. Deși câțiva nemți la conducere nu ne-ar strica.

Bia, nu că n-ai dreptate, e bine să îți râzi de moarte. Doar că aici nu moartea e tema, ci groparul. Nu știu dacă în poemul nr. 3 se înțelege bine ideea. Inițial scrisesem \"groparul fudul\", dar am vrut să sugerez mai mult - groparul care se crede Dumnezeu. E posibil să nu se înțeleagă asta.

Ai ales bine ultimul poem ca fiind cel mai bun. A apărut deja într-o antologie destul de selectă, cea a Manuelei Miga.

Mulțumesc pentru vizită și semn.