Iei un banc, îl pui în ramă și ai scos o epigramă

A. Procesul transformării unui banc în epigramă e simplu. Procedura este următoarea: Etapa 1. Se alege un banc bun și pe cât se poate ceva mai nou. Banc bun înseamnă că ție, care ești recunoscut pentru umorul tău suculent dar caustic, rafinat dar pretențios, trebuie să îți provoace nu un zâmbet ci, dacă nu un hohot, măcar un chicotit mititel. Dacă bancul e nou ai un mare avantaj: s-ar putea ca o bună parte din cititori să nu-l fi auzit încă, drept care vor gândi: “Doamne, cât umor poate să aibă, de unde scoate dom’le toate poantele astea !” Iată bancul: Un tip și o tipă se întâlnesc într-un bar. Se privesc, se plac și ajung la tipă acasă. După câteva pahare tipul își dă jos camașa și se spală pe mâini, după care își dă jos pantalonii și se spală din nou pe mâini. - În mod sigur ești dentist! - Cum ți-ai dat seama? - După cum te-ai dezbrăcat și te-ai spălat pe mâini de fiecare dată. După ce fac oamenii sex,ea spune: - Nu numai că ești dentist, dar sunt sigură că ești un mare dentist! - Extraordinar, într-adevăr sunt un dentist de succes, spune tipul impresionat de perspicacitatea fetei, dar de asta cum ai reușit să-ți dai seama? - Păi... nu am simțit nimic !!!!! Etapa 2. Se ajustează bancul. Este o etapă opțională. Dacă e nou ai toate șansele să-l îmbunătățești puțin. Dacă e vechi a trecut prin atâtea guri și minți încât e imposibil să nu fi fost printre ele și câteva mai inteligente, cu putere de sinteză. Bancurile vechi ajung în câțiva ani la forma ideală. În cazul de față se poate constata că pentru a se ajunge la poanta finală a fost ales un dentist datorită atributului acestuia de anestezist. Fără anestezie aș vrea să văd eu dentistul ăla la care “nu simți nimic”. Așa încât îi schimb meseria personajului principal, din dentist îl transform în anestezist. Etapa 3. Lungimea unui banc depinde de vechimea lui. Există trei etape posibile: a - Imediat după lansare sunt scurte. Cel care concepe un banc bun (totdeauna m-am întrebat cine e ăla) are nu numai umor ci și suficientă inteligență încât să nu îl încarce cu părți inutile b - Majoritatea bancurilor noi sunt prea lungi. Între timp au intervenit cu siguranță câțiva zeloși care, supraestimându-și umorul, adaugă diverse amănunte nesărate. c - Bancurile vechi sunt iarăși scurte, în procesul trecerii din gură în gură e ca la telefonul fără fir, există și operatori laconici și chiar uituci, care uită amănuntele. Așa încât se păstrează esența. Bancul nostru este în mod evident prea lung pentru a fi transpus într-un catren. Se elimină prima parte cu spălatul pe mâini, neesențială. Etapa 4. Se trece la versificarea propriu-zisă. Cel mai comod este să pleci de la ultimul vers care cuprinde în majoritatea epigramelor poanta, înțepătura. Ultimul vers stabilește metrica și una din cele două rime. Mai rămâne foarte puțin, să alegi a doua rimă precum și ordinea lor: aabb, abab, abba. Uneori, când ești în pană de inspirație aplici o rimă șchioapă abcb. Majoritatea epigramiștilor preferă abab, nu știu de ce. Mie mi-a plăcut totdeauna Abba. Și iată produsul finit: Unui anestezist După un sex și un pupic: - Faci foarte bune-anestezii ! Îi spune fata. - De-unde știi ? Păi d-aia ! N-am simțit nimic. Mai am câteva exemple. B. Un banc nou, primit pe internet. Se vede clar că nici un amator nu a mai intervenit în mod nefast, bancul are lungimea ideală. Soția îi spune soțului: - Mai bine mă căsătoream cu dracul ! - Aiurea, scumpo! Căsătoria între rudele de sânge e interzisă ! Unei soții drăcoase Un bărbat acas’ , săracu’ E tratat ca la arest: - Mai bine îl luam pe dracu’ ! - Nu te lua, era incest ! C. Încă un banc de pe internet. Nou și scurt, dar mă apucă un pic de nostalgie. E adevărat că scăpăm de intervențiile nedorite, dar circulația în formă scrisă exclude și eventualele modificări benefice. Totuși, parcă e mai bine din gură în gură… Doi soți făceau dragoste. La un moment dat, se aude un ciocănit în ușă. - Repede, fugi pe balcon ! A venit bărbatul meu ! El se duce pe balcon repede, dar după un timp vine înapoi și zice: - Nevastă, cred ca suntem stresați amândoi... Unora surprinși de bătăi puternice în ușă Ea se ridică, agitată: - Dispari că ne omoară, zău ! El fuge dar se-ntoarce-ndată: - Dar eu sunt chiar bărbatul tău ! D. De data asta un banc vechi, îl știu de peste douăzeci de ani. Fiind vechi, a ajuns la forma ideală, munca de transformare e minimă. Cum își ceartă o franțuzoaică odrasla care nu a fost cuminte: - Mi-am luat-o de la gură ca să te fac pe tine ! Obiceiuri pariziene O franțuzoaică pură Își ceartă fata bine: - Ca să te fac pe tine Mi-am luat-o de la gură ! Nu-i așa că e simplu ? Rămâne problema de principiu: oare este etic să scrii o epigramă plecând de la poanta altuia ? Nu cred că se pune problema dreptului de autor, nu are cine să intenteze un proces. Dar din punct de vedere moral, este totuși un plagiat ? Părerea mea este că nu. Marii noștri poeți s-au inspirat din folclor și au fost pentru asta lăudați și nu acuzați. Aștept păreri pro și contra. De fapt le aștept numai pe cele pro, dar nu am cum să introduc un filtru. Și mai aștept ceva. Propun trei bancuri și aștept epigrame. E. La restaurantul \"Chez Ginette\" acum câteva zile, fiind împreună cu niște amici, am remarcat ceva foarte bizar. Toți chelnerii și picolii aveau o mică linguriță în buzunarul cămășii. Atunci când a venit chelnerul să ia comanda, l-am întrebat: - De ce purtați toți o linguriță? Mi-a explicat că Ginette a cerut consultanță de la Andersen Consulting care, după câteva luni de analiză, a ajuns la concluzia că lingurița este tacâmul care cade cel mai des pe jos, la o frecvență de 3 lingurițe/masă/oră. De atunci nu mai e nevoie să alergi la bucătărie să cauți o nouă linguriță. Economia de randament de timp de lucru este estimata la 5,21%. Indicele satisfacției clientului a crescut de asemenea cu 3,75%. Doua minute mai târziu mi-am scăpat lingurița pe jos și imediat chelnerul mi-a adus lingurița lui spunându-mi că el va lua alta la următoarea lui trecere prin bucatarie. Bravo Andersen! Dar și mai curios, chelnerii aveau o mică sforicică ce ieșea un pic afară din șlițul lor. Când ne-a adus nota, l-am întrebat pe chelner la ce servește acea sforicică. - Ați observat corect, mi-a spus el cu voce joasă, Andersen Consulting a observat de asemenea că am putea câștiga ceva timp la toalete. Sforicica este legată în jurul penisului, deci îl putem scoate fără să îl atingem și nu mai trebuie să ne mai spălăm pe mâini, ceea ce reprezintă o economie de apă și timpul petrecut la toaletă scade cu circa 7,39%. - Și după ce l-ați scos, cum faceți să-l băgați la loc fără să îl atingeți? - am întrebat eu. - Ei bine, îmi spune el în șoaptă, nu știu cum fac alții... dar eu folosesc pentru asta lingurița... F. Un englez naufragiază pe o insulă pustie și rămâne acolo 10 ani. Într-o zi o fată frumoasă înoată până la insulă într-un costum de scafandru.... Bărbatul: \"Bună! Sunt foarte bucuros să te vad.\" Fata: \"Bună! Se vede că ești aici de mult timp. De cât timp n-ai mai fumat o țigară?\" Bărbatul: \"De zece ani!\" Fata trage fermoarul de la un buzunar al costumului și scoate o țigară pe care i-o dă bărbatului. Bărbatul:\"Oh, mulțumesc din suflet!\" Fata: \"Și de când n-ai mai băut ceva?\" Bărbatul: \"De zece ani\" Fata trage fermoarul de la un buzunar mai mare și scoate o sticlă de whiskey pe care i-o dă bărbatului. Bărbatul: \"Oh...multumesc mult. Ești ca o zână bună!\" F ata: (coborând fermoarul costumului) \"Și ia spune-mi, de când n-ai mai avut o partidă...?\" Bărbatul: \"Oh, Doamne, să nu-mi spui că ai și crose de golf acolo ! G. Donald Rumsfeld is giving George W Bush his daily briefing and tells him that three Brazilian soldiers have been killed in Iraq. George says \"that\'s absolutely terrible\", and is lost for words, and holds his head in his hands for several minutes. His staff are amazed at the response, and the whole room stays silent. Finally George lifts his head from the table and says: \"Exactly how many is a brazillion?\"