dan mihuț

dom\'le, nu prea te vad bine dacă te prinde manet pe-acolo, pe la olympia asta. sau o fi fătuca aia a lui renoir bună pentru tactilități și alte alea. iar dacă este o olympie numai a ta (particularizată olympă)... ce să mai zic?! vopseste-o, dom\'le! cam rar se mai produce poetul cozan. la mai deasă citire!

vitriolant amestec de happening și maioneză cu damf de eternitate împroșcat flamboaiant pe albul (tabula rasa) rece dar primitor. trăiască vâscozitatea și puterea de a scrie... și a scrie!

mă miră foarte inflamațiile și tristețurile ce-au avut ca pradă cinstiții cetățeni de față! unei fără de culoare întrebări... i s-a dat prea mare importanță! explicația mea vine tardiv, dar... vine (nu știu, sincer, cui i-ar trebui, dar...)! am onoarea de a mă număra printre prietenii lui șerban codrin. de asta am întrebat. puteam, firește să întreb direct la sursă, dar, din motive care-mi cad în vină, am pierdut căile de legatură cu dânsul. îmi cer scuze pentru întreaga tevaturtă și imi pare rau pentru toate cele pricinuite.

revenim la barbu paris mumulean si la hidromelul iubirii?! ideea de catharsis terapeutic te\'o preocupa pe matale, dar de data asta... poate alta data...

bun spirit de observație, sigur că a apărut într-o altă variantă, cea de acum a suferit mici schimbări. probabil trebuia să scot prima variantă sau să o modific, dar… sper că voi fi iertat. oare cum e mai bine?!

act sexual eșuat și expectorant între stomacul cu scabie și cel întors pe dos. victima? poezia. învinuit? maestru’ parfene. sperăm într-un deplorabil îndulcit cu surogate bahice și tristeți precoitum. mai mult decât deplorabil! șe-ai facut, ăi, maestre?!

și eu mulțumesc silvia caloianu, dar… pentru înțelegerea unui poem recomanzi (sic!) freud și saussure de parcă ne-ai trimite sa citim capre cu trei iezi sau urși păcăliți de vulpe. așteptăm recomandari la lectură din jung, adler, jakobson sau bloomfield! pentru același poem. vorba lui sausssure… parole!

încercat-am (vai, zadarnic!) să pricep, eventual, această poezie. eșecul înregistrat poate fi dat de posibilitațile mele modeste sau, eventual, de poema în speță. că nu pricepui cum \"respiră convenția pereților\", ce pot fi acelea cearșeafurile ce se lipesc de tavan precum, atenție, eliberatoarele de principii, și despre cum poate fi auzită “semiotica melcului în ierburi de lamâi”…. bată-l vina de fum al bețișoarelor, că tare a mai ebluisat vederea muzei. dar, cum am mai zis, poate nu-s eu cu simțuri deștepte. eventual.

mii si mii de scuze pentru balba, dracu\' sa le ia de tehnologii fastacite!

ma, dorine! cine crezi tu ca se uita la patinaj artistic in vremurile astea masturbatoare si, mai mult decat atat, cine crezi ca mai e interesat de ce simti matale cand evolutia de la liber ales este in plina desfasurare?! ma uimesti cu naivitatea de care dai dovada! pune\'ti patinele in cui si apuca\'te de kamasutra vorba lu\' peia(ramane\'i\'ar pozitiile in gat!) si mai uita\'te si la hokey, mai, philip candeloro (sau surya bonaly?!) al agoniei! parol! tot io...

interesanta lubrifierea, dar mai ales dilatarea. un poem navalnic spre deliciul ingerului de paza si de gadilat. ramn culmile cu... un pic de suspans! o fi si\'un munte venusian pe\'acolo?!

teribila e, maestre, faza cu mana de zapada care este lasata la vale de pe varful muntelui! ce mai sar cotcarii la nimicuri fezandate sa le rupa glanda! oricum, pentru poemul asta eu te\'as bate o saptamana. nu ca la vaslui, ca la barlad, ca deacolo am amintiri cazone si violente.

parca imi vine sa plang de tisteturi cand ma gandesc ca asta e ultimul poem agonic. le astept pe celelelte. s\'auzim de bine!

continui să păcălești lumea cu ceea ce numești haiku, ierta-te-ar haijinii după o bătaie zdravănă!

primul vers e un haiku superb (poem cât un vârf de ac?). iar florile de câmp, urma căutată și coborâtă în dincolo, în noapte, încă nasc. s-așteptăm primăvara secretă. mulțumesc.

draga domnișoară sau doamnă, rămâne clar stabilit, matale nu trebuie să mai execuți ședițe bahice! nu se știe ce se poate întâmpla. să-ți dau doar un caz (fericit de data asta)?! unu\', li tai pe, a cazut în lac încercând să sărute luna oglindită în unda apei. adevarul e că el băuse mai mult de un pahar de vodcă. eu nu zic, să mă ierte vaginul fecioarei maria, că poema asta e blasfemie. am eu o logică. dar și o limită. iar limita asta a fost atinsă de prima strofă a poemei. e un banc prost. dar bahic. să-mi fie cu iertare.

îmi pare rău că s-a perceput a fi o jignire. îmi cer scuze. criteriile?! eu n-am că nu sunt academia suedeză. e ciudat acum să luam istoria literară românească la scărmănat și să detectăm cine merita sau nu nobel. cunoaștem faptul că acest premiu a fost contestat de nenumărate ori începând de la primul laureat, sully prudhomme, până la nominalizatul pentru 2005, bob dylan. cunoaștem și modul în care scriitorii români n-au avut parte de apreciere europeana din varii motive. duelul pe care îl luați în calcul nu are sens. doar mă mir că propuneți pentru un virtual nobel nume ca mihail sebastian, eugen barbu sau gib mihaescu, scriitori de valoare \"locală\" și doar atât. să fim serioși! cert este că un număr de 4 români au fost nominalizații care aveau și șanse: tudor arghezi, mihail sadoveanu, marin sorescu si nichita stănescu (cel mai aproape de nobel). se mai adaugă lucian blaga a cărui candidatură a fost respinsă de regimul comunist. desigur, lista scriitorilor care n-au luat acest premiu e uluitoare. dar... așa au decis robele de la stockolm. restul sunt doar speculații. așadar...noi să fim sănătoși!

Da, Basile! Au disparut colindatorii taumaturgi, iar pe matale aglutinate metafore te pasc, cheag al îmbrațișărilor greoaie dar rodnice. Imi vei ierta senzația de forțare: \"pământul e o ciudă în părinți bătrâni\". La bună citire!

Lucru mare a căuta cloșca de ou! Iar pe lânga noua listă cerută mai sus, ar fi de așteptat și criteriile de o noutate succedanee după care s-ar da un atare premiu răposaților sau ne suspomeniți. Cu siguranță, juriul ar fi compus din foști membrii ai unei foste redacții de \"ziar\" bucureștean avandu-l ca președinte pe C.V. Tudor. Ilar eseu, Eugen Galațeanu!

domnule, psihopompu\' asta cu creastă, în loc să facă ceea ce-i menit să facă, duce în alte locuri. e bine și așa, cu condiția ca vagoanele să nu fie fierbinți. și nici vatmanu\' femelă. care, desigur, arată dosul tuturor! foarte bine, bodabilule!

cred că noi, cei care am trăit decembrie 89, suntem prea plini de patimă pentru a mai rosti. dacă nu reușim să ne păstrăm echilibrul, ar trebui să fim muți și atât.

eugen gălațeanu! \"aceia care au căzut nu erau țărani\", \"o troiță prinde la țară\"... sunt convins că-n delirul tău nu mai realizezi ce spui, iar asta e rușinos. de când îți e rușine de troițe?! sunt absolul uluit! tot comentariul e de neacceptat.

păstrați-va mințile limpezi, oameni buni! ori deveniți patetici, ori delirați. în ambele cazuri, iertați-mă, perticipați la inutilitatera morții lor. DE CE?!