dan mihuț

nu știu ce s-a întâmplat, dar nu văd rostul comentariilor tale furibunde și nici concluzia pe care o tot lansezi. nu există nicio legătură între revista cu pricina și siteul acesta. petre fluierașu poatează aici în calitate de membru al site-ului. care-i cauya virulenței tale?

eu cred că singurul care ar rezista la o analiză este primul. are emoția strecurată sub membrană. așa învățai eu de la șerban codrin. celelalte sunt decriptive și nu aduc nimic în plan emoțional, doar creează imagini, ceea ce nu e rău, dar nu e tot. e un ric să postezi secvențe pe aceeași temă și nu e.

adela, mă ierți, eu sunt cam greu de cap, dar nu mă prind de miza textului. adică bozsy aista e un personagiu care vrea să ne arate că patria hrănește cetățenii credincioși în destinele ei și nu e nevoie să facă mare lucru pentru că, uite, nici paserile ceriului nu seamănă, nu culeg și, totuși, bozsy are relații solide cu foamea?! în afară de poetizarea în gol, de crearea unor personaje poetice fără reper, care mai e ținta textului? ce e bozsy acesta? un hippiot, un ascet, un iredentist, o musaca? sau un idealist sadea de proveniența pășunistă pentru că văd că:
\"bozsy trăiește cu ciuperci
păsări nevăzute și umbre lungi
prin pădurile patriei\"

deci ascet, pâna la urmă.

\"Problema nu este să eradicăm teroriștii, așa ceva este imposibil. Adevărata problemă este să reușim până la urmă să îi acceptăm, să reușim să înțelegem manifestările lor.\"

petre, ai dreptate! aș propune ca fiecare cetățean responsabil să înfieze câte un terorist, că ăștia am auzit că n-are mamă, n-are tată.

nic, eu m\'am poticnit la lacrimile din final. cred că e saturație salină acolo. având ploaia la început, se creează un paralelism cultivat până și de romantici. ca să nu mai pomenim de hangiul lui nenea iancu, ăla făcea crize când auzea picăturile căzând în butoiul de sub streașină. nici titlul nu\'i a bună, mai bine mergea subtitlul, vorba mădălinei. ai, în schimb, câteva momente de efect. chiar reușite! salve!

răzvane, dacă n-ai făcut chesti asta la mișto, și mi-e teamă că n-ai făcut-o, te strâng de gât cu mâinile mele! era să dau colțul de râs. apăi, chestiile astea ar trebui să intre, fără doar și poate, într-o antologie completă a umorului suigeneris
și involuntar. astați preferata mea:

4.Sfârșitul în început pune ghilimele dezvoltării unui nou sfârșit care leagă nesfârșitul de desăvârșit printr-o axă de la neînceput la nesfârșit.
Începutul în sfârșit marchează deznodământul neînceputului și desfășoară inițierea noului pe calapodul sfârșitului.

e-p-o-c-a-l!

leo, îndată ce creatorul ne-a divulgat genul, ne-a și încadrat într-un spațiu care nu ne mai lasă să pătrundem ițele celeilate părți a lumii decât ca intruși. există puține exemplare masculine care pătrund, dincolo de orice elogiu sau misoginism, ca să nu pomenesc decât extremele, spațiul feminității. eu n-am întâlnit decât vreo 4-5, iar ăia au făcut-o doar literar, adică ficțional. deci, poate nici ei. pentru că, exact, și eu cred în minunile făcute de oameni. dar de ce țin minunile? mulțumesc pentru trecere!

mihai, păi de sfidare ziceam și eu, că-i stereotipă. sunt de acord, tița se joacă și e dreptul lui. chiar e cuminte rău. că românia nu există o poate spune oricine fără să fie băgat în seamă. abia dacă argumentele pot fi luate în seamă, dacă anomalia semnalată are consistență, atunci putem spune că reacția e controlată, dar mihai ori s-a jucat, ori a vrut să ia pulsul guvizilor care, mai leneși de constituție telectuală, se prind cu branhiile în plasa raaară a pseudoinvectivei de față.

n-o să sară nimeni cu folos, mihai (amândoi mihaii). textul e slab fie și pentru faptul că pentru două idei prăfuite nici patriotarzii nu se mai urzică. măcar de stârnea altfel stereotipia asta de acum un secol. gosh!

păi, leo, așa ar fi dacă am înlocui efectul cu cauza. că, vorba aia, neputințele noastre \"artistice\" și nu numai, rămân pe poziție indiferent cât de bățoși părem. merci de semn, mă bucur că ți-a plăcut. chiar nu mă gândisem la sade. e și asta o chestie, demonii individului nu se compara cu ai unora ca noi. crezi că vom înghiți crucea?

să mai zic să pui berea aia la rece? să fie de bun augur și, fratele meu generaționist (sintagmă cam bătrânicioasă!), să ne fie rău când vor zbura porcii roz de pe coperta ta! că nu strica o poză a volumului p-aci!

problema a fost rezolvată. anghel, ai intuit corect, chiar asta se întâmplase.

alberto, dacă citești regulamentul cu atenție, vei vedea că scrie acolo pentru ce se poate scădea nivelul. în speță, cred că e vorba de off topic-urile repetate după ce ai fost avertizat, comentarii care nu conțineau nici un fel de argument literar pentru a justifica \"verdictele\" tale. din păcate, textul unde te dezvolți în toată splendoarea a fost retras de anghel pop, dar pot da un copy-paste dacă dorești. nu mai puțin amical...

adela, sorry, dar linkurile spre blogul personal nu pot sta sub texte, cred că știai asta. le poți pune pe pagina de autor.

cătălin, poate toate țin de cosmetizarea realității, dar, cu siguranță, dincolo de asta, sau în psihologia feminină nu voiam să intru. nu prea am habar cum e cu zgâmbăii, ba chiar am un complex de percepție. salutăm templierii!

leonard, de promiscuitate nu poate fi vorba. ori tu n-aimers pe text, ori eu nu înțeleg ce-ai avut cu calul, adică atelejul linvistic. că de integrame nici pomeneală.

mulțumesc pentru treceri!

ioane, poziția ta mi se pare firească pâna la un moment dat. dar tu depășești ograda polemicilor cultivate de dragul polemicii și îmi pari cam înverșunat. văd în afirmațiile tale o incisivitate inutilă în sensul argumentelor de la care ar trebui să pleci. nici pe departe textul nu e așa prost cum pretinzi tu. de altfel, deturnarea semantică pe care o faci îmi dă de bănuit. eu sunt convins că autorul nu la chestiile colorate la care te-ai gândit tu se referă. raționamentul tău e corect, dar mie îmi miroase a sofism. evident, prin deturnarea semantică, duci textul pe un teren unde poate fi atacat mai ușor. dar nu e onest și tu știi bine asta. că tot vorbim de axiologie. ți-ai propus să distrtugi textul, nu asta mă miră. întrebarea este de ce? ok, eu l-am recomandat. chiar și după intervenția ta, doar știi că părerea ta contează pentru mine, l-am analizat și dă-mi voie să nu fiu de acord cu crisparea ta. textul rezistă și voi spune și de ce, dacă e nevoie, chiar dacă timpul mi-e cântărit și mie. văd că ochești spre echipa editorială, mult diminuată în acestă perioadă de concedii și alte probleme, dar nu iei în seamă contextul activității de pe site. inclusiv aspectul calitativ al textelor.

prietenește,

leo, o fi fost somnul primul, dar a urmat insomnia. da, setea tot a rămas.

alberto, stările nu sunt confuze, ba din contră.

silvia, așa o fi, cum zici tu. cât despre \"piele\"...

mădălina, luciditatea este submersivă mai totdeauna, că altfel și-ar pierde valoarea terapeutică. sfârșitul voiam să-l fac demonstrativ, adică urmează anestezia. prea multă luciditate...

enaque, discuția despre balast e lungă și sinusoidală, zău. aș fi de acord pe undeva, dar dacă reducem totul la esențe, ne ajung câteva afirmații, apoi ce să facem, să ne aruncăm în somnul tăcerilor?! if you know what the f I mean! :)!

sorin, salutări din același loc!

siliștene, nu sar, nu sar, ba chiar sunt onorat! soldatul din noi e frumos când n-a ucis pe nimeni și când suferința lui nu e stupidă sub matahala artei fățarnice, ca-n fallen art al lui tomek baginski. setea e bună, frate!

mulțumesc frumos pentru semne!

felicitări, jorj! vom vedea la fața locului cum stau treburile... tu pune berea aia la rece!

hăhă, dar asta e o atitudine înțeleaptă, dom\'le. cred că erai cam zgârcit în detalii. liniile alea drepte, verticalitatea, miros a abstractizare. cred că nota senin-ironică umanizează textul, altfel cam geometrizat, cam post-minimalist dacă nu mă păcălesc cumva. altfel, ritualul, oricum intrat într-o ordine desacralizatoare, rămâne măcar de o umanitate caldă. de reclamă a ritului marii treceri.

râzi, tu, râzi, petre, dar nu e râsul tău, ci al urmașilor tăi, și al urmașilor urmașilor tăi, în veacul vecilor! mulțam pentru trecere.