Poezie
cyborgloom
1 min lectură·
Mediu
n-am forța să reduc inconsistența proteică, azi mă strădui
să bat cuie doar în una din măștile
nefragmentate. să nu întind culorile
prin interiorul ce afișează valori impersonale, bursier
gândurile în crowl
râme umflate cu o zbatere sinusoidală. descântece maligne
elimină apărarea echinodermă, carapacea rămâne mult în urmă
ca un puști blond privesc bucăți din carcasă
stau cu năsucul lipit de geamul hubloului fascinat de explozie
stratificările au un ritm accelerat când vreau să mă ascund
nu există doar un loc pentru asta. dispersia limitează
orice forță de coagulare. până și impulsurile simpatetice ale celorlalți
sunt ventuze care se prind pe interiorul traheei și nu
mă mai lasă să înghit. lumea se vede dintr-un punct autist
orice formă de manifestare a ei accelerează la atingerea câmpului vizual
și-mi estompează percepția. doar scurte răsuciri cu ochii strânși
la scurtcircuitele sonore ale miezului
intenția de decriptare logică devine încă un corp solid
stecurat simultan în toate organele. doar tentaculele întinse
pe o suprafață străină
hipersensibilă
detectează activitatea nesimulată. expresia primară
trece în estompare, nimic din limbajul gregar nu străbate
rețeaua sensibilă spre linia continuă a granițelor
emoțiile sunt șirul vertebral al prăbușirilor luminoase
001774
0