cei morbizi nu ucid

a citi poezie dan mihut e, inainte de toate, o provocare si un act de vointa (curaj?). nimic ingrijorator, insa.
oarecum dificil, e drept; ametitor, poate, neconvenabil, iritant pe alocuri, istovitor. ca urcatul cu spatele pe o scara in spirala. pasul urmator trebuie gandit, calculat exact. ca cititor n-ai vreme de timpi morti.
iar dupa o experienta ca aceasta, mersul pe sarma ar putea sa para odihnitor si nostim chiar.
si-odata ajuns in capul scarilor, ucigas sau sinucigas, vanator sau prada/ totuna, geniu sau monstru / totuna, gestul se anuleaza. el (oricare ar fi el), nu va ucide niciodata, fiindca reflexul sau de conservare/ perpetuare ii spune sa stapaneasca. sa domine. sa posede.
si mai inteleg asa:
guns don\'t kill coyotes. people do
desigur ca pot continua jocul silogismelor in cinematograful din gradina de vara si sa spun: people don\'t kill people, ideas kill people. si variatiuni pe aceeasi tema. (...)

ps: part b. deficiente de ordin tehnic. personal consider ca poemul de mai sus merita usor descongestionat de constructii preponderent explicative de tipul: \'ca o\', \'cu_care\'(v 2-3), \'prin care\', \'ca pe-un\', \'ca un\', \'ca dupa\', \'printre-printre-prin\'etc.
poti scurta ligamentele, nu pe directia fluidizarii discursului, ci pentru scurtcircuitarea conexiunilor.
da\'mi place. oarecum. altfel nu scriam aici.

concluziile balistice ale laboratorului tău le-am prins, chiar dacă, sub o formă sau alta, urăsc curajul poetic. e un pic paradoxal să vorbim de silogisme în cazul terorii de laborator sau de parc tematic, dar cred că poate fi acceptată ideea de cumul semantic. relațiile alea pe care le disprețuiesc toți postpostmodernii... văd că tu zici să le evit din cu totul alte motive. par mai valabile.
mulțumesc de vizită!