Poezie

exercițiu monocrom

2 min lectură·19 noiembrie 2006

Mediu

a. cămașa de turnesol

omul monocrom s-a dus

a luat cu sine hrană doar pentru câteva zile a spus

dacă dau mâncare la păsări

frimituri pe aleile parcului

și câinilor care privesc lung și apos

reduc din lumină și din culoarea pe care o văd oamenii

cămașa atârna pe brațele slăbite

de la brâu în jos era prăfuit

clorofila cobora repede din frunzele copacilor

pânza lacului se ridica și căuta

o altă cămașă pe măsură

e nevoie de ceva violent și

s-a tăiat la un deget din care a țâșnit un roșu violent

b. rețeaua de pași

bucăți de metal uitate pe sârma rufelor

balansate de vânt

o creangă bate în ele iar sunetele sperie păsările de

lângă cel adormit pe bancă

aproape de parc miroase mâncarea

dar

toți trecătorii privesc vârful pantofului rupt

și picăturile de apă aruncate

toți pașii se desprind încet de picior și se strecoară

le poți prinde urma în patru labe până când

se-nserează

și te lovesc genunchii celor care

au slujba în apropiere

omul monocrom știe mai multe

lasă în buzunare sau în palma deschisă

rândunicilor

doar fărâme mici

apoi mișcă cercurile metalice

privește lângă

degetul legat în batistă

roșul amestecat cu pașii s-a răcit

001.582

dan mihuț. “exercițiu monocrom.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/215458/exercitiu-monocrom

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.