Poezie

ceremonia pașilor

(ritual de aruncare a mamei)

1 min lectură·1 noiembrie 2006

Mediu

lucrurile cu-adevărat grave se spun simplu

ca și cum ai scoate mâna din buzunar și când ai deschide pumnul

o pastă mucegăită ar sări din palmă

încercând să se prindă de nasturii de la cămașă

curgând spre prohab

lucrurile grave

mi se par mai simple decât acea zi

acoperită cu batista ca un ou

în suportul de marmură iar eu rozând unghiile

murdare

rarele momente când ai curajul să înfășori după copacii

din fața casei

părinții ăștia

singurii care trag de tine până-ți cedează

pielea

dar lucrurile grave cos la loc hainele rupte cu miros stricat

ea începuse să putrezească

deși avea nările înfundate cu vată

se îndepărtaseră toți cu mâna la nas

lemnul ars îți strivea coloana dar pășeai prin noroi

spre burta gropii deschise

până și iarba mirosea sub pașii rudelor

mi-ai zis

după ce rămâi singur e mai bine uită-te spre grădină

o să aștept să curgă din noi sărbătorile

îmbătrânite

încet ai mai strigat încet

apoi

nimic nu poți spune grav fiule

niciodată n-ai știut de gravitatea solemnă a lucrurilor

iată

pășești în spate cu mama ta de parcă

ai mai avea ceva de făcut

după aceea

001.839

dan mihuț. “ceremonia pașilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/211887/ceremonia-pasilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.