Poezie

viaducte

1 min lectură·26 septembrie 2006

Mediu

m-am săturat de viaducte

le-aș ghilotina

aș inventa

ghilotina lui procust cu tăișuri

paralele

și le-aș reteza sistematic

le-aș face piste de decolare

sau pontoane pentru sinucigași

urăsc cum desprind lucrurile

le țin un timp deasupra

dându-le senzația de imponderabilitate

sau chiar de zbor

apoi le-aduc înapoi

urăsc mâlul cu pete de motorină de sub

ele mirosul de asfalt

și stâlpii

cenușii

urăsc scrumul de caucic și flegmele

șoferilor balustradele

cârpele îmbibate cu ulei și mucurile de țigără

cutiile de carton

mirosul de urină și tinichelele

și toate astea pentru că iubesc

o femeie pe al cărei suflet merg

ca pe-un viaduct care nu se sfârșește

023.334

Despre aceasta lucrare

Autor: dan mihuț
Tip: Poezie
Cuvinte: 106
Citire: 1 min
Versuri: 25
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

dan mihuț. “viaducte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/205670/viaducte

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

VM Vasile Munteanu✓26 sept. 2006

măi, Dane, m-am interesat la un atelier de recondiționat sapienși, un picior s-ar mai găsi, dar cică devlă ca piesă de schimb n-au pe stoc...; totuși, am zis să te întreb, sau alergi după ea cu dacia, pe care o împingi, să nu se uite lumea ciudat la tine că o tragi, sau drumul spre inima ei trece printr-o autobază :)

cu prețuire,

DM dan mihuț✓26 sept. 2006

don basil, matale știi cum e. de la simplu la complex și de la particular la general. n-am încredere în atelierele de genul acesta, se lucrează prost și-mi repugnă hăi-rup-ul specific. lumea s-ar uita ciudat oricum. doar că eu sunt încrezător în faptul că metoda flinstone e mai eficientă la dacii și în faptul că n-am trecut de autobază.

bucuros de trecere, ted!