refugiați din plictiseală

plictiseala verilor nu se compară cu nimic, se duce pe gât ca o sticlă cu apă rece, se face cremă de plajă, fistic, mă învelește în marțipan, se duce și aduce tot ce nu am, sapă o groapă în care pot intra până la brâu sau chiar pot să dispar cu totul

e o judecată care umple de nerăbdare

amețeala firească se complace ca un pescar nădușit

așteaptă peștele cel mare cu batista înnodată pe cap

înfășurat în gută

e o judecată nesăbuită, nu servește la nimic

deși se spune că se moare din prea puțin

din dragostea pentru târâtul pe burtă nu pot face nimic

pescarul din mine pândește reptila din mine și joacă table mai departe

mă târăsc fără discernământ spre buzele arse

avionul cu banner loveplus e singurul reper

aruncă rar cu prezervative exact acolo unde apa se târăște pe uscat

albă ca sperma, algele se depun unele peste altele

toți bronzații au schimbat casca de înot cu un loveminus

se zbat în apă

printre picioarele celor care cred că sunt de gen feminin

i gonna get myself connected

do it again, i wanna do it again, open up your eyes

terrified

neglected

connected

protected

și mâinile mele încep să tragă de pripon

la celălalt capăt văd ce vede toată lumea, monstrul plictisit

cere o cafea dublă, aici stau până mor toți, stau pe scaune răstigniți

carnea și sângele pe nisip

visul acestei veri e să mă cațăr în vârful macaralei pentru bungee jumping

să vad camionul cu refugiați care merge prin deșert

mi-a părăsit avatarul, l-am pierdut

s-a dus dracului toată metafizica din plictiseala mea