Poezie

pe limba fratelui antonin

1 min lectură·11 mai 2008

Mediu

reperele verzi sunt de fiere și gâtul din care bei

e tot gâtul din care, uite, se-nseninează

după toate câte se fac firești

lumina curgătoare, curgătoare

și toate se limpezesc, și fratele adună legume

din grădina asta urâtă în care cresc

îmbrăcat așa cum a găsit

răsucește capul în sensul dat de urmele sângelui

nu e nimic azi în noi, dacă ecoul lovește cu umerii

în pereții înguști, foarte înguști

tot spre aer trebuie întoarse fețele

dacă singurătățile sunt penibile

și creierul comun care înnoptează

furtuna de nisip căzută din aceeași râșniță

ea decide, ea e curva, ea ne fată

apoi ne privim ochi în ochi în ochi în ochi în ochi

sunt un om bun, sunt un om bun

și se prăbușește

nu ai putea spune ce, nu ai putea gândi la fel

toată roata care se învârtește înăuntru și face să circule

venele, face să se trezească un mort cu fața la perete

și să-mi spună că doarme

hei, tu, ești un frate retezat din alt frate

șirurile se aseamănă până când cuțitul găsește

pe cel mai bun și îl alege

001.730

dan mihuț. “pe limba fratelui antonin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1782710/pe-limba-fratelui-antonin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.