Poezie
efxaristo, michalis
2 min lectură·
Mediu
dacă iubim degeaba se vede, dacă mă suni dimineața la cinci
ești plin de sânge, cu fruntea spartă de-o scrumieră
poate nu mai adorm
sau caut femeia aia în gând
stăm de vorbă la un pahar și se strecoară
m-atinge cu dosul mâinii pe gât
îmi spune că ești un sălbatic, un impotent
un gay de rahat
iar eu nu te apăr, ți-am mai spus că nu știu
să spun adevărul
învăluit în aceleași fantasme erotice din adolescență
da, iubim degeaba
ele stau de vorbă totdeauna și își povestesc
tot despre noi
au scăpat de obligația mușchilor prea tineri care le cabrau
erau arcuri care te pocnesc în piept
scot inima din tine și stau de vorbă
știu că te ștergi de sânge și nu-ți mai pasă
poate era mai bine ca dimineața asta
să te fi trezit în neos marmaras, pe plajă
lângă michalis
a fumat până nu mai știe de el și
are prosoape moi cu care șterge mașina
o putere cu o mie de cai împinge valurile
un resort, o furie
sunt lucruri admirabile, chestii pe care le poți atașa
unei mulțumiri, unei seri când nu te caută nimeni
e o ușurare
toată lumea parcă uită că trăiești
abia atunci pot spune adevărul
eu ți-am spart capul cu-aceeași sete
o vreme am avut remușcări
apoi m-au acoperit mizeriile pe care prietenii
le fac din iubire
036609
0
IJ