Poezie

picnic la mijlocul drumului

2 min lectură·23 februarie 2008

Mediu

mâinile se ridică pe lângă tine

o navetă spațială îndreptată spre gură

din gură ies parcurile și se așează în gropile de gunoi

toate au venit de sus, ordinea, amerizarea, tulpinile microbiene

ar fi fost bine să fie copaci, să nu mai plantăm

printre automobile

flori în care se ascund câini și fetițe cu poșete mici

care n-au terminat grădinița

singurul avantaj, când ai o imagine

e bine s-o curăți, retezi din ea cât cuprinde ochiul

refaci culorile, îi tai unghiile, speli, îmbraci

și o crești, o duci la școală iar în week-end

priviți amândoi coamele leilor din gradina

zoologică

nu stăm pe o groapă de gunoi

aici n-a murit nimeni, nu e cazul să deplângi soarta animalelor

o duc mai bine decât printre sălbaticii din africa

urâți, urâți ca dracu

nici picnicurile nu mai fac diferența între

mâncare și amestecul de lume antrenată să atace

firele de sânge de pe asfalt

linsul organelor interne se întâmplă înaintea descarcerării

apoi stăm și privim fără să ni se facă teamă

femeia iese încet din cadavre

e mai frumoasă

atunci avem nevoie de mâini

de încă o ridicare a lor, opiniile noastre sunt tot ce avem mai scump

tot ce rămâne, o

navetă spațială ușoară să ajungă la ei

să returneze ce nu ne place

un mesaj simplu care să funcționeze până la sfârșit

002.678

dan mihuț. “picnic la mijlocul drumului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1770155/picnic-la-mijlocul-drumului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.