Poezie
ceremonial pentru o temă goală
1 min lectură·
Mediu
visele urâte sunt pline de doamne care atacă pielea
fumul de țigară se ridică pe lângă fălci
parcurge aerul ca un iepure spre luminile
câmpului de vânătoare. dacă întinzi mâna străbați
plin de curtoazie
o stare demascată, o rezervație a hormonilor fricoși
acest sport e nobil, antrenamente șoptite în clarobscur
corida programată la ore prea târzii
va fi o veghe la lumânare după o plimbare prin parc
frunzele pustii colorează fațetele izolării
tăciunii nu mai încap în foc, plutesc ca un simț al epuizării
găsesc apă în locul pe care-l pipăisem
un perete transparent în față, pot fi văzut
ca un ghem metalic, un dans elastic cu pântecul
deschis, o pasăre udă
contrastul pașilor în spațiul rece
sinceritatea trăsăturilor, lucrurile despărțite de o exaltare
a văzului
vânătoarea se încheie, un animal fără sânge
se multiplică. mi-ai spus că iubirile nu năpârlesc
doar ne fac mai încăpători și, pentru o vreme, rămânem singuri
002170
0