Poezie
santinela dă deșteptarea
1 min lectură·
Mediu
trece ambulanța, sunt santinela de noapte
tai lemne pentru cantină și-aud urlete
am închis o parte din soldați în magazia de armament
șuieră carnea pe ei, mi se pune un nod în gât
retez cu securea plumbul și mă uit în cartuș
un congelator. de cârlige atârnă femei de plastic
îmi vâjâie capul, am dormit pe zăpada ca o piele
de călugăr și am văzut cum oasele lăsau corpul fără sprijin
cădea și se prindea cu mîinile de buzunarele soldaților
care strigau să le duc pansamente
se jucau de-a trenul și se tăiau cu roțile
fașa nu oprește râsul, chem salvarea să vină mai aproape
cântă cocoșii, trebuie să se termine țigările, să intru
în dormitor și să-i trezesc. camarazii mei sunt vârâți sub pături
respiră cu fața înfășurată-n bandaje
064.153
0

nu ascunzi nici un juvete de trefla
nu complici artificial si inutil
remarc indiscutabil o deosebire de accent