Poezie
să vorbim prea mult despre moarte
și să nu ne privim
1 min lectură·
Mediu
m-am oprit la chemare o clipă pasul
a fost părăsit
în carne depărtată
de eroi păsări ce zboară
prin coloana vertebrală a lucrurilor
am pășit cu alt pas
o lumină căzută în sete
mă așteptai
zâmbetul tău împreunat
peste năluca firii
o clipă cât o vastă arcuire
sărutul părea surâs
privire orfeică în întoarcerea văzului
veneam
dar nu întoarcerii nu căldurii
pieptului căzut nemaiîntâlnit peste
visul care seamănă
trupul tău a fost rece
nepereche
de-aceea nu ne-am privit
trecând unul prin altul
iar când trecând prin tine și fiind gata
să te părăsesc
m-am oprit
pielea mea s-a unit cu pielea ta
și-atunci stăm spate în spate
uniți în neprivire
012.350
0
o lumină cazută în sete\'
Nu puteam sa nu las un semn daca tot mi-a placut...
Spor(t)