Poezie
poema patetica
1 min lectură·
Mediu
în fiecare dimineață te găsesc în patul meu
de oase
și mă dor cearșeafurile albe
ghicite în întuneric
sau poate e doar albul oaselor
epuizate
de aerul pe care-l respiri
doar ochii tăi se văd închiși
peste o viață de ape
iar soarele va întârzia totdeauna
în gura închisă
peste gura ta
plângi și sunt fericit
fiindcă inima mea nu va fi
niciodată
mai frumoasă decât
lacrima ta
063674
0

credeam sincer că poezia ta e fără cusur
impecabilă
superbă
implacabilă
se pare că în acest text te-ai placat singur
pat oase cearceafuri ghicite – cum vine aia ?
apoi iar o dai cu albul oaselor epuizate
oase epuizate de ce ?
de calciu ?
ochii ori sunt închiși ori deschiși – dacă stai cu ei întredeschiși riști să-ți spargi capul
inimă mai frumoasă decât lacrima ? nu ai găsit altă rima ?
slab
patetic...