Poezie
ochi de ultim miel
antipastorală
1 min lectură·
Mediu
într-o poiană a zborului luna lucind
în nisipul pâlpâind în apa ce numără ochi stele solzi
parte de pamânt
strigătul nebunului din mâna dreaptă strigătul
bătrânului din pieptul bisericii
limburile trudite ale păstorilor dormind
în lapte în covoare de iarbă neagră
în stoluri de copaci cuprinși de gheață
mai mare e țipătul caierelor absente
în drumuri peste oștile necunoscuților pași
țipătul cerului revărsat din clădiri
din sprânceana cărților sacre
și-n tundra vaierelor martorul
a îngalbenit
râsul monștrilor de nisip i-a acoperit încremenitu-i
ochi
001884
0