Poezie
înainte era tristețea
1 min lectură·
Mediu
pășești prin copacul acestei zile
fără zâmbet
un munte ușor pătrunde înaintea ta
în tristețe
tremurând lumina
cu palma goala câteva păsări
ating apa
nu știi când a început să bată inima
celui din urmă sosit
apoi a treia zi pe care o petreci
la fereastră
e din ceață
și e prea târziu să mai crezi ceva
în jurul tău cânți într-un simulacru
din ce in ce mai plăcut
doar copacul rămâne ca o
haină din copilărie
la poalele muntelui
răsărit din zăpada ultimelor zile triste
001.675
0