Poezie
Vecina
1 min lectură·
Mediu
E liftul la etajul trei
Acolo stă vecina mea
Cu toate neamurile ei
Dar eu am ochii doar pentru ea
Când vine-acasă, din oraș
Eu îi zâmbesc de la fereastră
Ea dă din capul ei gingaș
Și intră-ncet în scara noastră
Mă tot gândesc cum să-i vorbesc
Căci zac de dorul ei, mereu
Și cum să-i spun că o iubesc
Dar pentru asta n-am tupeu
Azi o aștept pe ea, c-o floare
În fața blocului, să-i spun
Că o invit la o plimbare
Și c-o iubesc ca un nebun
Pe-aleea lungă, ea apare
E braț la braț, e insoțită
De un bărbat, pe el se pare
Că ea-l privește-ndrăgostită
Mă vede el, mă ocolește
Și-i spune ei, încet, șoptit:
-Uite nevastă, el iubeste
Se vede clar...e-ndrăgostit!
012262
0
sine este amuzanta, m-a bine dispus.Numai bine.Rodica