Poezie
Pierdere
1 min lectură·
Mediu
Flotant prin lumea asta largă
Gândind adânc în nopți prelungi
Privesc ca un bolnav pe targă
La rozători de oase-n pungi
Spunea bătrânul meu odată:
-\"Ferește-te de cei hapsâni
Nu te încrede-n a lor plată
Caci ei nu sunt atât de buni\"
Te uiți în jur, vezi de aproape
Cum toți aleargă după bani
Din bogăție să se-adape
Și de-ar putea, sute de ani
Și din atâta calicie
Și din dorință de averi
Noi am ajuns în sărăcie
Uitând de fapt ce am fost ieri
Eu m-am simțit un om bogat
În țara mea de oameni drepți
Nu avea nimeni un palat
Dar te primea, să nu regreți
Unde ești tu, popor de daci?
Unde ești tu, român curat?
În ce unghere astazi zaci?
Pe ce averi tu ai fost dat?
Lăsați-le la ruși tezaur!
Căci am pierdut noi altceva:
...Românul nostru cel de aur
Cu inima de catifea!
011911
0
la noi in Romanie,
oameni buni de omenie.
S-au dus acele vremuri...
Numai bine. Rodica