Dan G. Dediu

Găsește-i un titlu mai periculos, fără f*t*t și alte alea, că mie unul mi se pare un text isteț, destul de metafizic așa în esența lui(șic!), și titlu ăsta ar putea să sune cam ceva de genu:nu credeți chiar tot ce e în text, eu sunt doar un tip cool și atât, o mai dau uneori la mișto și poate chiar îmi iese dacă vreau...de altfel, mai toate textele tale din ce am citit par cam așa, cu un fel de paravan să acopere gravitatea și tristețea.
Which is kind of sad. Acceptă-te așa cum ești, în texte mă refer, lasă și caterinca dar și tristețea și etc atunci când ea egzistă.
și mai bine prrraaa ca Ak 47!

E caraghios rău tare dacă e pe bune scrisoarea. Cred că una era dacă își exprima el indignarea sau nemulțumirea(și aia ar fi fost caraghios, da era neoficial), și alta să îți ceară oficial demisia pentru un simplu articol.
În mod normal, doar pentru scrisoarea asta, ar trebui să-l forțezi tu să-și dea demisia.

-„O literatură în care cei mai puternici debutanți ai ultimilor ani, Marius Ștefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuți cu vederea pentru că sînt excentrici complexului editorial și mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care să le vîndă pulimii e o impostură”.


-„O literatură în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancăi Mizumschi, lui Eugen Suciu, a lui Viorel Mureșan ori a lui Ion Chichere, ca să dau doar cîteva nume din generații diferite, sînt nebăgați în seamă de establishment e o literatură de lăbari”.


Să înțeleg că pe ăștia enumerați îi cunoști tu..:))...Și pe ceilalți îi cunosc ei, și cam așa merge toată treaba, nimic surprinzător..

Și eu oscilez uneori între poezie și proză, dar chiar cred că ce ai scris aici ar da mai bine în proză, dacă mai dai puțin volum la unele detalii și puțin pitoresc.
Altfel, ca poezie, mai trebuie dat ceva mister, etc..Nu prea merge...

Cred că pe undeva e cam sec și descriptiv. Prea se explică toți pașii și se pierde puțin din poezie. Poate dacă s-ar mai tăia din legături și s-ar comprima altfel versurile, ar ieși mai bine, cred eu...

Da, și mie mi-a plăcut „caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari” și „mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine”.
În rest mai trebuie triat, legat, etc. E puțin haotic.

Interesantă explicația asta, cu eu să mă salvez prin el, și nu textul în sine. Dar privind așa, textul nu ar trebui să mai aibă nicio miză estetică, nicio miză în sine, doar o simplă descărcare, și atunci nu prea se mai încadrează în literatură.
Aici, părerea mea că e un control bun al limbajului, dar dintr-o nevoie de literaturizare se împinge delirul puțin spre extrem, adică toate imaginile astea risipite și greu de lipit între ele la un nivel logic au o oarecare poezie în ele prin sonoritate, plasticitate, dar în final, nu se transmite niciun mesaj, e totul destul de diluat, de unde poate și aspectul de suprarealism care nu prea există totuși.
Nici gând de asemănare cu Naum, unde imaginile se înșiruie halucinant, dar căpăta sens într-un final, par mecanismul unui ilogic intern, și nu unul fabricat.
Cât despre Ginsberg, e o referință care pur și simplu nu își are rostul aici, textul ăsta nu s-ar putea transformă niciodată în ceva similar cu poezia lui Ginsberg, care se remarcă în primul rând printr-o dinamică deosebită și o capacitate de a se dezvolta cu ușurință pe spații mari, de pildă în Howl, unde într-adevăr împrumută de la suprarealiști prin discontinuitatea limbajului și lipsa unei coerente care să imprime mai mult dinamism, dar sunt diferențe majore de abordare.
Poezia lui Ginsberg era concepută ca un manifest, ca un poem vorbit, aici se poate vorbi de unele similitudini între suprarealiștii vechi, dar cum am mai zis, textul ăsta nu se poate încadra în niciun fel deocamdată, decât ca un simplu exercițiu, doar dacă e urmat de alte texte și eventual cu timpul să le strângă cumva într-un poem mare.

Sunt doar niște imagini, unele mai reușite, altele mai puțin, cuvintele tăiate ca într-o poezie,dar așezate ca în proză, dar deocamdată nu se salvează nici în poezie nici în proză.
Poate dacă e în continuarea altor imagini, idei, ar putea totuși ieși ceva interesant.

E fain. Îmi place. Se simte vocea ta când zici ce zici, ai un firesc în exprimare
și reușești să vorbești de lucruri „grave” pe un ton jucăuș, detașat, ceea ce îți dă o alură de om înțelept, dar și tânăr, viu, puțin autoironic.

Nu vreau să te încurajez că ești o mare poetă, dar asta e o poezie atât de duioasă și faină, exact așa cum e ea, simpluță, fără pretenții literare, fără greșelile pe care le poate literatura mare prin artificialul ei, e scrisă curat și limpede și are o sinceritate foarte caldă.
Contrar ideii că poeții mari sunt niște bărboși patetici și triști, mizantropi și puturoși, eu cred că poezia cea mai pură e scrisă de oamenii senini și împăcați cu ei înșiși.
Și la tine se poate vedea liniștea, dezinteresul și că ești „o femeie frumoasă”.

despielițare sună foarte nepoetic. Cred că ar suna mai bine exfoliere și ar păstra și sensul oarecum.
Nu am mai înțeles planurile astea două antagonice din prima și ultima strofă:în prima arareori dorința de-a mă lăsa împărțită și ultima întotdeauna dorința de-a împărți.
Adică mă gândesc că nu prea funcționează ca un silogism, măsura de diferențiere dintre prima strofă și ultima fiind oameni respectiv lucruri.
În rest e un text bine scris, frazare bună, economic atât cât trebuiue, dar la sensuri m-am cam încurcat.
În fine, am să revin, poate sunt neatent/obosit și îmi scapă ceva.

E un text ok, placut de citit. Poate exceptand:\"cu un aer nou si sublim
noi il trageam adanc in piept
ca pe un fum de tigara\".
Ti-am citit mai multe texte, pe unul mai vechi ti-am si lasat comment zilele trecute, si ma declar invidios pe alocuri pentru prospetimea si cerebralitatea feminina(sic!) din unele texte.

\"voi lăsa în urmă un caiet de amintiri despre orgiile mele
și cum organizam animal party în coșul pieptului meu
iar ritmurile de hip-hop îmi mențineau inima în formă\"-asta e foarte mișto.
E bine cam peste tot, poate doar finalul e cam abstract stănescian, puteai să
cauți o rezolvare mai simplă.

\"cu toți șerpii și balaurii mei polarizați pe la tâmple
cu toată jungla memoriei mele strigându-mă pe nume\". Sună fain.
Se vede o ușurință narativă de unde ies și astfel de versuri, dar cred că
ar trebui să mai existe niște ruperi/tăieri, altfel alunecă mai mult spre
jurnal decât poezie.
Dar la titlu big up din nou!

Ce e interesant e titlu textului. Mecca se scrie cu doi de c, din câte știu,
cel puțin pare un cuvânt mai plin și poetic cu doi de c. Restul e cam lipsit de
tensiune și prozaic, dar văd că e înscris la colecție deci poate e în siajul altor texte.

E un text foarte mișto. Ultima parte cam stanesciana, dar per total fresh, limpede
și cu niște imagini foarte vii.
Îmi place cum iubești...
Au revoir!

Finalul e cam slăbuț, în rest e un text plăcut, ușor digerabil și cursiv.
Cel mai mult îmi place:\"ai tăi îți aduc compot de prune și portocale
spun totu-i ok
eu o să-ți aduc diseară morfină dar totu-i ok
și râd. pentru că fericirea e atunci când râzi.\"
Și partea care merită lucrată:\"deschid fereastra doar să mai iasă din noapte
din mirosul de carne moale sfărâmicioasa
nu privesc printre crengi de fag nici raze/ nici
jocuri de lumini. în orașul asta fiecare fir de
iarbă povestește o moarte\".