Ce ochi verzi străpung în noapte
Și-și revarsă uitătura, într-un fel de parcă râd,
Și adulmecă prin scorburi,
Și prin râpe se dezmață, când înșfacă câte-un vis?
Noapte, noapte, să iei
In cetatea toamnei vesnice,
printre frunze si berbeci de aur,
printre lespezi si nisip
printre navoade
si paracliseri cu flinta de pandur,
Mi-am pierdut sufletul!
Inserarea m-a gasit
intins pe
Stafii de pescarusi
tipand obraznic,
cald-visceral,
sageti de-un verde putrezit.
Si marea, ca un demon,
ce toarna-n suflete pustiul:
a fi imbratisat etern intr-un talaz de chihlimbar.
Aceasta este povestea intalnirii cu John, omul care, intr-un anumit fel, mi-a schimbat viata.Cele ce urmeaza sa astern s-au intamplat undeva prin februarie 2001. Eram student erasmus, ma rog,
In noaptea scufundata si grea ca un pietroi
Ne-aducem noi aminte povesti din ’42.
Ssst, taci, ia taci, se-aude-o soapta, un zvon!
In noaptea asta alba nu avem gand de somn.
Si zvonul imi sopteste
Azi am cioplit iar o pirogă într-o esență tare,
Și m-a durut scobitul ca un plânset în noapte de fiară,
Piroga aceasta plutind în aval,
Nu are altă teama, afară de aceea de mal.
Hai piroga mea,
Avand oaresce probleme de corazon, Tzutzu, un tanar imberb, inalt, slab, elegant, cu parul gelat, cu pantofi ascutiti , pantalon in carouri de catifea si tricou mulat peste care poarta sacou verde de
