Poezii

Ce ochi verzi străpung în noapte Și-și revarsă uitătura, într-un fel de parcă râd, Și adulmecă prin scorburi, Și prin râpe se dezmață, când înșfacă câte-un vis? Noapte, noapte, să iei

Avand oaresce probleme de corazon, Tzutzu, un tanar imberb, inalt, slab, elegant, cu parul gelat, cu pantofi ascutiti , pantalon in carouri de catifea si tricou mulat peste care poarta sacou verde de

Azi am cioplit iar o pirogă într-o esență tare, Și m-a durut scobitul ca un plânset în noapte de fiară, Piroga aceasta plutind în aval, Nu are altă teama, afară de aceea de mal. Hai piroga mea,

In cetatea toamnei vesnice, printre frunze si berbeci de aur, printre lespezi si nisip printre navoade si paracliseri cu flinta de pandur, Mi-am pierdut sufletul! Inserarea m-a gasit intins pe

Cu pieptu-ti scufundat spre largi taceri, mănos ca Gobi ce-a gonit popoare... Eu te iubeam, Erai asa putin carbon...

Noapte albinoasă Noapte hoinară Noapte desculță Noapte tâlhară

Umbrite unde scrijelite runic, Pierdute-n scufundare torentiala. La un conciliu anorganic, tropism carbonului-supliciul.

Stafii de pescarusi tipand obraznic, cald-visceral, sageti de-un verde putrezit. Si marea, ca un demon, ce toarna-n suflete pustiul: a fi imbratisat etern intr-un talaz de chihlimbar.

Tacere din tacere, se rasfrange imn satanic. Cu smerenie impulsiva fac un salt spre anorganic...

In noaptea scufundata si grea ca un pietroi Ne-aducem noi aminte povesti din ’42. Ssst, taci, ia taci, se-aude-o soapta, un zvon! In noaptea asta alba nu avem gand de somn. Si zvonul imi sopteste