Dan Cârlea

mi-au placut mai multe chestii pe aici,

\"ne ispitește la desfrunzire.
îmi așază umbra ceții pe frunte
și ziua o stoarce în cearcăn\"

\"îți și smulgi de sub unghii cerul,
îngenuncheat\"

of, sunt atat de suparat cu desteptele alea de filoloage neimplinite, care au facut numai aberatii cu noul DOOM, in care in fata etimologiei si a altor criterii stiintifice
s-a impus regula vulgului

deci, daca timp indelungat \"poporul\"
(mai ales cel din mahalalele marilor orase) vorbeste gresit, prin \"criteriul\" cantitativ, greseala devine norma

a se vedea ca mahalagismul \"ciresi\", ca plural al lui \"cireasa\" este acum acceptat, dupa ce toata copilaria
m-au zapacit copiii de tigani din bloc cu expresia
\"am mancat ciresi\"

s-a vorbit mult si fara sa se ia masuri despre acest subiect, degeaba Pruteanu stie ce e de facut, prin implicarea lui politica de tot rasul&plansul a reusit sa fie asa de rau vazut ca nu e luat in seama nici ca specialist macar :((

sigur ca este corect \"aseaza\", dar acum daca in rahatul asta de DOOM este acceptata forma de mahala \"asaza\" ce sa mai zic... :(

le propun distinselor savante care au lucrat la DOOM sa fie acceptate si urmatoarele : ghivetă, zacăr, șocolată ( ca pe vremea bunicii) etc, ma opresc, si poate mai vin si altii cu idei

nu este vina ta, Miriam, nu este vina oamenilor care se raliaza mai repede noilor schimbari, eu nu pot sa scriu \"mananc ciresi\" si \" asaza\" nicicum :(

mai degraba sunt pentru rezistenta in fata acestor schimbari contra naturii, pana in momentul cand vor lua taurul de coarne niste specialisti si vor indrepta lucrurile, ca noi, romanii, tindem mereu sa indreptam un dezechilibru cu altul si mai mare de cele mai multe ori, in acest caz vor unii cu orice pret sa scriem ca pe vremea lui Aron Pumnul, plus ca in mahalalele tiganesti
( apropo, ati observat ca taranii autentici nu fac greseli de oroepie ?
la bunicii mei eu nu am auzit dezacorduri niciodata si aveau 4 si 7 clase, dar nu erau tiganizati prin mahalale, erau tarani adevarati si imi pare rau de incetatenirea conotatiei peiorative a cuvantului \"taran\" )

scuze, Miriam, ca am lungit-o cu asta, poezia am zis ca imi placu, dar unde vad ceva discutie pe subiecutul asta, hop si eu

eu inca nu mi-am cumparat mizeria aia de DOOM, pentru ca am dezvoltat o aparare psihologica imatura in aceasta privinta, pur si simplu prefer deocamdata sa nu vad aberatiile astea

mai nou am auzit ca acum nu se mai scrie \"de fapt\" ci \"defapt\", nu stiu daca este adevarat, dar e o nebunie :((

DAn

eseu de exceptie, eseu adevarat, care isi atinge din plin scopul :

te pune pe ganduri, fata in fata cu acele adevaruri pe care le simti palpitand in tine, dar pe care nu le-ai constientizat cu fermitatea si contondenta care ti-ar fi dat puterea sa le exprimi, sa te inchizi doar in deschidrea spre tine insuti

toata poezia e reusita, dar, dupa parera mea ultimul vers e de exceptie, de cel mai inalt nivel

poeta se identifica cu zidul, ultima aparare in fata propriilor trairi

mergerea spre somn cu concretete, aidoma mortii - are ceva total, elementar, de viata si de moarte, nu tristete de salon, cautata, cultivata artificial

poezie ca un harachiri pe malul iubirii, asta vad eu

daca ar mai fi lucrat textul, ar ajunge acceptabil pentru Cassa Loco (e, alea au totusi ceva profunzime, dar asta e mai amuzant ca unele ale formatiei sus amintite

Pe mine pur si simplu m-au devastat emotional urmatoarele versuri, la care ar izbucni in lacrimi cristaline pana si marele costi ionita :

“mă iubea ca un nebun
il iubeam ca o nebună”

Asta ca sa nu ma refer la inceputul rimat, superb, la trimiterea metafizica prin cuvantul “salam”, deci la transmutarea sentimentelor, presupun, pana atunci captive ale obiectului iubirii, in ceva manjabil, dar in sens simbolic, si copiii vad asta.

Cand se ajunge la teatru cu unghiile murdare de sange, deja cortinele tacerii nu pot decat sa invaluie sufletele incercuite de adevarurile si figurile de stil remarcabile ale acestui poem.


In alta ordine de idei, nu pot decat sa ma bucur ca Carmen M.Visalon este atat de atenta la opera ioanei, m-am plimbat de curiozitate pana la pagina 27 de comentarii, mai mult nu am avut rabdare (acum fiind la 33) si am numarat 7 stele date acestei autoare .
Mai fetelor, acuma vorbind serios, sunteti lasate in pace vad, dar nu va face nimeni recomandarea duioasa pe care acum simt nevoia sa v-o face eu :

maturizati-va odata, ca sunteti cel putin amuzante cu maniera asta copilareasca de a fugi pe site una dupa alta si unde lauda una vine si cealalta, unde ataca una, sare si cealalta ridicand mingi la fileu, asa gasca se purta pe la grupa mijlocie la gradinita,, daca tin minte bine.
Pentu amuzamentul celorlalti, intrati in perioada urmatore la textele mele sa o vedeti pe Carmen Visalon cum va aparea sa bagatelizeze tot, in timp ce tot ce scrie amica ei e genial.
Parca te si vad, atunci cand posteaza un text Ioana, cu dictionarul de simboluri pe genunchii juliti (de rugaciuni intdelungate, desigur) incercand sa faci din rahat bici.
Nu ai pic de ambitie in tine daca nu scrii o recenzie devastatoare la “catelus cu parul cret” si nu pui in evidenta marile adevaruri absconse de pe acolo.
Haideti fetelor, zau, nu va puteti vedea putin din afara ?
Parca sunteti Lina si Gherghina, celebrele siameze, astazi despartite.
Chiar va comportati ca niste siameze din punc de vedere psihologic.
Cine vrea sa se distreze, sa observe cum se comenteaza aceste autoare si cum sunt unite-n cuget si simtiri

si mie imi place cum scrie Liviu Nanu, maturitatea se combina cum trebuie cu imaginatia in scrierile lui, si admir si maniera lui de a comenta, fara rautate, cu pertinenta, mereu cu echilibru.

Nicolae totusi nu cred ca trebuie sa folosesti exprimari atat de tari cum ar fi \"idolul generatiei mileniului 3\", (nu pt. ca in realitate idolul sunt eu :)) dar cred ca nici Liviu nu ar fi de acord cu asemenea ideea.

\"De ce curge sânge, când pe dinăuntru credeam că-s făcută din lumină?\" -

ai talent in poezie, talent ce poate fi slefuit.
E o parere, se intelege de la sine, dar m-ar bucura sa ii dai oarecare greutate :)

Mai lory, nu cumva tactu m-a lasat chel in gura in iunie \'90 la universitate???
De atunci nu mai pot sa vad o arteziana ca ma ia cu tremurici. :))

Muza exista, deci timpul va avea pe ce cladi mai departe.
Aici nu e locul sa judecam o scriere in sine, fiind un atelier literar, trebuie sa tinem cont si de varsta autorului, in acest caz aerul copilaresc e la el acasa, desigur, daca o poezie de asta ar fi fost scrisa de o persoana de 35 de ani ar fi fost alta poveste, s-ar fi lasat si din partea mea cu caterinca maxima, autoarea nu a prins vemurile in care se facea tam tam pe tema
\"originii sanatoase\", incat parca e greu sa mai inalti un imn oricui, cu atat mai mult oamenilor simpli, proletariatului, caruia i s-a bagat in cap ca e mare scula pe bascula Romaniei.
Gingasiile parca s-au demonetizat si demonizat prin punerea langa tot ce uram mai mult, dar asta e, poate vom scapa si de blestemul limbilor de lemn.
Vinovati nu sunt tinerii care in mod spontan scriu in genul acesta, ci aceia care au tarat zeci de ani arta la picioarele ignorantei unor politruci si unor conducatori-avortoni ai istoriei.
Totusi, poate o orientare spre teme mai indepartate de ceea ce nu demult era apanajul propagandei comuniste ar fi de dorit.

repet, nu e vina celor care erau copii la revolutia-lovitura de stat pe care-am trait-o,ca noua astora mai purii ne cade rau la stomac asemnea limbaj

acel gen de poezie accesibil oricui

domne, dupa parerea mea florin caragiu scrie o poezie pura, care poate rezista in timp.
desigur, nu este acel gen de poezie accesibila oricui, ma indoiesc de faptul ca multi de 20 de ani mor dupa acest gen de poeme, dar mesajul din ele este demn de un teolog.

\"răsufletul încrețește marmura,
cuvântul se ascute de răni\" - daca astea nu sunt de valoare, atunci nu stiu ce mai e o poezie buna

Mi-au plăcut simplitatea&trăirea degajate de această poezie, căutarea sensurilor de altădată, poem-radiografie a unei existențe pendulând între prezentul golit de sensuri, cu simbolurile în agonie și trecutul plin de potențialitățile ființei.

La început găsim :

“să-mi arăți berzele în cuiburi,
imponderabile maternități pe stâlpi” -

exprimare superbă, dupa părerea mea, sugerând un cadru rural, în final rămăne tristețea, întru-n prezent citadinizat, în papucii de casă
ai unei jumătăți ne(re)găsite

Cataline, mi-a placut mult asta !
Si chestia cu :

\"nu stiu sa scriu, asa ca scrijelesc
pe o tampla de pamant, la capatul unei idei,
la marginea unui elegant rasarit imbacsit\"

si :

\"degetele tale printre degetele mele\" si finalul, ce mai toata poezia aproape.

Asta numesc eu poezie de dragoste in plinatatea ei
\"la captul unei idei\", nici eu nu prea stiu sa scriu,
dar
ai ințeles
că sunt viu,
cu oasele-nsurubate
de lumea
pe ducă

\"latura profund spirituala a poemului \" tastatura nu eu

daca mai sunt si alte greseli, scuze

poem superb, dupa parerea mea, incepe dur, ca viata orizontala, vazuta numai din perspectiva orizontala

urmeaza un pasaj care mai reduce putin tensiunea:

\"o să-i scriu eu lui dzeu o scrisoare
de-o să mă țină minte
poate-mi eliberează totuși
viza aceea cu intrări multiple și hologramă lucitoare
imposibil de falsificat cică\"

dar verticalizeaza la mesajul, inaripeaza trairea, deschide perspectiva, imi pare centrul de greutate al poemului

apoi :
\"am adormit
vorbind mâinile bunicii
desenau lumi de basm
pe fețele mele obosite -

pasaj de o sensibilitate incredibila, pura, total lipsit de patetism, pasaj pe care il voi tine minte si care se constituie parca intr-un nod intre lumi, prin trecut (bunica) trecandu-se in viitorul nepipaibil; bunica, cu rol de ultima frontiera.

se simte si un paseism delicios in acest pasaj

final cu valente de psihologie inversa (zic eu), prin punerea problemei din punct de vedere material, intr-un cadru evident transcendent, aceasta abordare accentuand latura profund spiritual a poemului :

\"ai grijă numai la drum
să nu te tai\"

Pentru ca acest text a avut forta sa ma puna fata in fata (cine mai stie a cata oara?) cu mine insumi, prin teserea eternei teme de meditatie : \"ce este cu adevarat important in viată ? \"

pentru ca, de multe ori, uitam cat suntem de trecatori (pardonati fortarea limbajului) si ne agatam de/în lucruri fără însemnătate, iar acest text, prin modul in care a fost scris, (datorita sensibilitatii si profunzimii autorului) mi-a adus aminte de o parte din mine si pentru ca este scris bine, echilibrat, dau mica mea stea

întru nemarginire...și atât

este prima epigrama pe care o citesc in pagina acestui autor si spun ca este foarte reusita.

nu stiu de ce nu mergeti mai mult pe acest gen, in asta vad ca sunteti talentat si sunt multi oameni foarte buni in asa ceva pe aici :

sorin olariu, elena malec, ion diviza, cioaca genuneanu si mai sunt si altii

Sunt impresionat de comentariul domnului Ion Diviza, iată că un om cu un fabulos simț al umorului, un maestru al arcuirii crispărilor în aurore-punți între oameni, prin haz, ca transmutare a starilor inferioare
( asta se urmărește prin epigramă, care nu trebuie confundată cu ironia distructivă și nici cu umorul facil ), are profunzimea dată de acele trări care ne trăiesc atunci când scriem poezie de calitate
(se înțelege de la sine că nu e cazul meu :) )

sa spun ca mie \"tăișul înflorit\" mi-a placut in mod deosebit, ca imagine, noi, ca niste fachiri umblam pe el cu launtrurile...

asa vad eu la ora asta

\" singura busolă e în palma ta, singura care nu îmi arată punctele cardinale\" - asta e geniala si ar trebui folosita de urgenta intr-o poezie.

parerea mea, domne :)

te rog sa imi spui daca gresesc, poate sunt sub influenta lecturilor recente, dar mi se pare ca aceasta poezie are aroma poeziilor lui Baștovoi.

Cred că e una din cele mai bune ale tale, imi place că nu e nimic care sa pară în plus.

Poate o vede vreun steluțar, că eu am dat stea de curând acestui autor și știți cum e chestia :(

Totuși parcă aș prefera și eu varianta expusă de CMV, dar tu știi mai bine ce vrei să faci acilea :)