Poezie

Rame de bambus

Anotimp-tice

2 min lectură·22 iulie 2008

Mediu

Sub cer mă leg, cât cer cât aripa plutei alungate pe apă,

inelele de carbon, șiragul de perle sure ca lacrima fecioarei

înaintea domnului atunci, zăresc stârvul ielelor la drumul

de tină și iarbă de sudan.

Sub cer ca sub o lacrimă sub roua de zahăr a nucilor verzi

mă leg ca o aripă într-un glob albastru de apă;

la prima pauză mai seriosasă o să cer pufului haina veche

a penei, zborul amar ca o ureche de piper.

Alerg între noi- tu pe o parte de azur eu pe o margine verde

de câmp, între bălți despicate de lumină, tu pe un vârf acru

de lâmăie eu într-o scorbură de păducel;

sub asta ca ieri vânăm somnul, pasul de veghe, pâlpul șters

al lumânării pe pervaz.

Aleargă demonii - firele lor de unsoare, sub cer le leg sub

furtuna soarelui, potopul gâștelor catifelate către nisipurile

turcești.

Mă întreb ca alte ori de unde îmi plec aripile, cutele îngerești

între pleoape- se văd negre furnicile în palmă strivite, nodul

plin din gât, cercul tăcut al pupilei sau tot ce mai poate fi

spus sub pozele de praf ale ceasului.

Mărunt sub cer mă leg, cât cer atâta cer cât aripa plutei

alungate pe apă.

001.678

Dafina David. “Rame de bambus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1793578/rame-de-bambus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.