Poezie
Salactitele
Saice
1 min lectură·
Mediu
Ochii lor înmuiau iarba, rădăcina lovea cu
forța gândului newtonii îndesați cu sfoara pe pârghie;
e alean dorul de iarnă, de cărbuni puși în sobă
- cuiburile-s prăpădite pe zalele furtunii.
Pe de-o parte sunt ruptă din tulpină pe de altă
parte strivesc cerul odată cu frunzele ridicate
către vale spre mâinile mici ale satului
- tușesc încet, ascund ridul de pe frunte cu
palma tocită. Prindem împreună jocul creioanelor pe
peretele de var.
Trec în siguranță podul: noi credeam în mugurii de
iubire \' i must be an aircraft a lens a buttom a
wolf gazing to woods\' prietenii mei sunt aurorele de
pastă ale dimineții.
Dar ochii lor rădăcina lor palma de piatră ghipsul
copt din care brațele apucau ploaia surdă- încet
rescriem orele cercurile peștera de salactită verde:
ochii mei pleoapele tale gura mea călcâiul tău
supa de varză coliva cu fistic.
Pe sat duhnesc amieze de fum, potcoave deschise
în carnea văilor.
003303
0