Poezie
Iarbă
1 min lectură·
Mediu
Probabil eu am pierdut un fir,
Poate tu l-ai ascuns în iarbă.
În iarba dracului am intrat cu un picior
Și i-am strivit rădăcina,
dar pământul strivit odată cu ea
Era pământul de pe pojghița inimii
Și mi-am simțit călcâiul
Și durea,
Și călcâiul și rădăcinile,
Și s-au aprins.
În iarbă deasă am intrat cu celălalt picior
Și mi l-am pierdut,
Iar celălalt l-am încâlcit,
Și am sărit în mâini,
Să-l găsesc, să le deznod,
Și mi-am găsit gândurile crescute
Și le-am aprins.
În iarbă rară am intrat cu picioarele
Și am găsit iarbă uscată și deșert,
Am găsit sete și seva închisă în tulpini,
Iar dinții nu au putut ajunge la sevă.
Nisipul se rostogolea el peste el,
Iar iarba râdea verde uscat.
În pământul tău brun, căprui
Am afundat reflexia pământului meu cu iarbă rară
Și am vrut să-l cresc cu apa din margini
Dar are nevoie de strălucire...
...aprins...
Þine tu de un capăt al firului,
Þin și eu de un capăt,
așa n-o să ne pierdem în iarbă.
013211
0
un pic cam obositor repetarea acelui \"si\" in prima strofa.
\"să-le deznod\" - o mica scapare de tehnoredactare.
inceputul te pune pe ganduri \"probabil eu [...] poate tu \", iar ceea ce urmezi e acel poate al ei; exista o indoiala ca firul sa existe in iarba si totusi acolo te afunzi, te rasucesti, mori si nasti.
finalul surprinde prin faptul ca firul devine o realitate, este perceput, este intins intre mine si tine, ceea ce face ca intreaga poezie de pana atunci sa fie doar un vis, o imagine a ceea ce s-ar intampla daca ea ar pierde firul in iarba: \"sa ne pierdem in iarba\"!
###
ps. intamplator am ajuns la tine si am citit; am vazut ca esti din oradea; eu incerc sa vad cati mai multi de pe acolo :) poate imi dai un mesaj: secunda@k.ro
sau o stii pe lidia?