Poezie
Jar
Motto: dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna pământul!
1 min lectură·
Mediu
Și mă lași să merg spre morți,
nu spui nimic, dualitate.
Descentrat, sălbaticul frânt
Se zbate cu un ciot de frunză,
Suflă în ea,
trântește pumnii de glod,
Trezește foșnete de nebunie...
Unde să-mi pun piciorul,
Când totul curge și se afundă?
Mă ții de mână?!
Privirea se împiedică de bolovan,
Mâinile se împiedică de bolnav,
capul se împiedică de gânduri,
Auzul... se împiedică de gânduri,
Leacurile se împiedică de bolnav...
Picioarele?
Picioarele se împiedică de privire.
Foșnete de nebunie
trezesc un ciot de frunze
care se zbate cu sălbaticul frânt,..
dualitate!! am să-mi frâng morții,
gândurile.
003.033
0