Dacian Constantin

Ela, nu te țin minte doar cu \"ce-ci\" : cu ele te tachinez!

Silvik, am mine-mine am. Mă am pe mine. Mai am și mere. Eu cu păcatul cu foamea cu știrile. Cam așa.
Rândurile, adică versurile, Silvik, nu sunt dispersate: doar aerate. Există o justificare de impact vizual și chiar subliminal. :) Dar nu o detaliez.

Ioan, DA. Ai dreptate cu majusculele. Forma inițială a textului era fără ele. Mi-a fost teamă, de aceea am apăsat caps. :)

Petru, o să fii tu prinț, când o să fiu eu adormită. Ceea ce, crede-mă, e aproape imposibil. :)

Vi, chiar și în inimi, tot în picioare să aluneci: așa îți doresc!

Mulțumesc tuturor.

li

Deși acest text este recomandat, eu nu îl văd pe prima pagină, la rubrica \"texte recomandate\".
Specific că am deschis cu \"poezie.ro\".

Ela,

Tu să spui degrabă de unde știi că-s trăite :)

Nu doar urme din celălalt, ci celălalt cu totul (da, da, îhîm, știu, ci-ce:P. )

Oricum, Ela, nu pot să vorbesc despre această scriere. Adică, nu serios! :)

Să zică ea ce are de zis, de are de zis ceva!

Mulțumesc pentru semne :).

li

Dana, la ce mi-ar/ne-ar folosi scăparea*?!

Ioan, ești sigur că nu mint?! :)

Ștefan, cine intră, rămâne.

M-am bucurat că ați ales să îmi tastați gândul vostru.

li

pe frânghie
să te ajut la numărătoare
și să cădem din greșeală
dincolo de saltea

să nu ne aplaude nimeni deci

și chiar să nu conteze

numai să se facă lumină.

(sunt mândră de poemul acesta înalt ca și cum l-aș fi scris eu!)

în loc de \"ei singure\" --- formularea \"numai ei\" sau \"soar ei\" ar evita confuziile. zic și eu.

Mă,

Eu aberam, lasă ultima strofă cu boldul acela, gămălia, cum era, că intru în criză. Glumeam. Citește și tu. Aberam. Uh. Lasă ultima strofă așa cum era că simt că am tăiat o mână poemului!

Sau... cum crezi tu... dar eu mă jucam cu poema mai sus, pentru că îmi plăcu. :( Uh. Ce să mai zic?!

Lasă poezia cum era și iartă-mă. Chiar nu s-a înțeles că mi-a plăcut?!

Emilian, Elis,
Pentru pășire liber-cugetătoare-curajoasă printre
mânjii acestor cuvinte,
mulțumesc.

li

asta da, dragoste: mare, imensă, grasă, cosmogonică, halucinogenă, orgasmică, dependentă, multă, ditamaie.

și mie îmi plac băieții care se uită la stele, Elis :)

despre poemă:
îmi place titlul că topește/se strecoară/se tupil-tiptilează/îmi place ultima strofă/nu îmi plac prețiozitățile gen magazinul de antichități/încarcă textul/adică mă duci de la Saturn la magazin/mai lasă-mă acolo/îmi place cum liniștea își înfige/sub pielea de atlandidă/nu mă impresionează că astronomul are ochelari pe nas/da de ce?/că așa ne-am obișnuit?/nu,domle,fă-l astronom în blugi bvulgari și cu parfum cu feromoni/că doar de aia suntem în 2006/cum se numea partenerul lui Nichita din filmul Nichita/așa astronom are nevoie o atlandidă cu inima ta toată scufundată în ea/vezi cât am scris?!/e pe direct/on air/și mai zic că acest ÎMI TRAG SCÃUNELUL LÂNGÃ EL/e cea mai faină declarație de dragoste tiptilită pe care am citit-o eu/că de scris n-am fost în stare/și-apoi,Elis/la final/tu chiar vrei să-ți pui pofta/umbrele/în cui?!

:)

prietenesc,
li

Fereastra nu e invidioasă decât pe cer
că e mereu prea mare
ca să mi-l poată aduce
în mijlocul camerei
în miezul vederii.

E bine că ai trecut.

li

pentru cuvinte, gînduri, vibrație.

Mă crezi că (pentru mine) era de ajuns atât?!

say chesse. stop
dar nu mai contează. stop
cateva scene de vultur și ajung la tine. stop
dacă nu ești acasă
lasă scris pe ultima frontieră
să știu unde aterizez picard

Pentru că în mesajul anterior mi-ai cerut o sugestie de Li, o să îți spun ceea ce nici eu nu sunt în stare să fac mereu:
să fii zgârcit și să condensezi.

Și nu te grăbi, Vi. :) Nu știu ce să îți recomand pentru citit (pentru că vorbeam despre asta). Ai citit Respirările lui Nichita?! Zic și eu. Că e Biblia mea. :)

prietenesc,
li

semseul nu-l scot pentru că nu se înțelege
dacă Li semnează sau primește acel semeseu. :)

așadar, lipsa virgulei naște... monștri :)

Valeriu,
Sper să obosesc să înțeleg
să alerg
să accept
să plâng
să nasc
și
să mor

dar să scriu
nu.

:) Mulțumesc.

li

atmosfera acestui poem
de salopeta denim :)
de zaruri
terasa Zodiac (exista și în Tulcea una cu numele ăsta)
de vopseaua scorojită
și
mai ales de întrebarea
cu agregare.

liber poemul.
limpede amintirea.

prietenesc,
li

Sînziana,

în tăcerea aceea înaltă
am auzit lumina
și am vorbit
ochiul.

Mulțumesc.

Ovidiu, tu și Toma (cel de îl știe toată lumea) sunteți niște faini cercetași. :) Mulțumesc pentru curajul primei vizite.

de unde deducem că Leonard Cohen
a plagiat pictura...

:)

eu îl iubesc
chiar și așa

(pese: o să mă informez asupra lui Vettriano că,recunosc, nu știu mare lucru, adică nimic!)

li

Maricica,

În primul rând, eu sunt Li: folosirea pronumelui de politețe nu își are rosul. Te rog să renunți la el. :)

Îți mulțumesc pentru întrebare. Pentru că s-a formulat în mintea ta. Pentru că apoi tu ai formulat-o aici.

Atunci când ai norocul ca cineva să îți fure fereastra, sistemul de închidere-deschidere a dispărut. E un soi de eliberare. Prin fereastră, lumina intră trunchiată. Fără fereastră nu e întuneric: dimpotrivă! E lumina netrucată. Ea nu mai e filtrată de NIMENI și de nimic. Ea inundă privirea. E obsesia mea, recunosc: cum să fac să fie privirea mai adâncă, mai deplină (deși \"deplin\" nu are grad de comparație), mai liberă, mai limpede.

Nu privirea ajunge la rindea - cum spui tu. Ci lumina face tăiței din orice imagini \"așteptate\". Adică, lumina pe care o vreau eu este cea care distruge orice fel de amintire despre lumină, orice tradiție, orice informație anterioară, zestre, pre-concepție, orice previziune.

Oricum ar fi, am făcut ferestrele ca să ne apărăm. Să fim feriți, dar să și avem lumină.

LUMINA despre care zic aici cere însă anularea fricii.
Cere tot.

(sper să nu te fi amețit prea tare: li iar scrie de la serviciu)

prietenesc,
li

nu cumva
ochiul tău
n-are ochi
pentru
dumnezeul meu?!

peseu: există mai multe forme de orbire,
zise oftalmologic li.

nu știu ce e după pictură,
dar titlul e sigur după Leonard Cohen,
dragul de el,
pe când se uita năuc că la Alexandra-plecândă,
altfel, Sânziana,
eu percep deosebit versurile
\"și să mă lași
pe stânca de la far\".

De restul nu spun nimic
pentru că e dansul tău.

li

Ela, mai ales pentru că e pe grabă, mulțumesc pentru semn.

Ionuț, e clar! :)

Ion, bine ai venit pe site. Sincer și destul de în tonul poemei mele comentariul tău. Mulțumesc pentru sinceritate. Poate mai treci:)

prietenesc,
li