Dacian Constantin

Dacă ești pe spate, asta înseamnă ori că faci podul, ori că te odihnești.
Ceea ce e bine, mai ales dacă te-a inspirat textul meu în acest sens.
Evident, NUMAI eu puteam face asta! :)

prietenesc,
li

Așa. Și?!

Silvik,

Eu sunt convinsă că ți-au mai plăcut și ale încercări de ale mele, dar n-ai vrut să îmi spui. Mă bucur că ai zâmbit și știu că nu ai zis-o întâmplător, cunoscând marele meu scop de a te face să zâmbești:) Cuvântul ăla lung e despre o marcă de peugeot \"câteva sute și neapărat șapte\", ca să nu zic \"307\" :). Iar \"momeală friabilă\" e termen pur pescăresc despre care n-are rost să detaliez.
Mi-a plăcut că ți-a plăcut, Silvik!

Elena,
Mai treci.

Elia,
Interesat că la poem cu pescuit (chiar dacă pescuitul e doar un pretext aici) am numai vizitatoare feminine. Salută marea, Elia!

prietenesc,
li

vă rog, încă am 28 de ani :) mulțumesc, Laura, dar încă nu. de altfel, nici nu îmi plac aniversările mele. vă mulțumesc, sunteți niște frumoase-frumoase vulcănoase :)

prietenesc,
li

Te citii și cred că mila
Domnului rămâne mare.
El desigur, nu cu sila,
Râmă-a dat la fiecare.

(Sper să nu deschid cu asta vreo serie epigramistică pe aici, nu pentru că nu mi-ar plăcea orice formă de exprimare artistică :), ci pentru că nu aș face față! Vă mulțumesc, Felician și Ioan, pentru că ați făcut comentarii pe și la textul meu. Atât de elocvente.)

dpdv poetrykic, ai înțeles exact ce trebuia.
ceea ce, evident, nu m-a convins. (:D

așa o fi.

în scânteierile de moment se conturează ascuțite marile adevărurile. marile realuri. contururile care contează.

îndrăzneam să mă uit la versurile acestea și să gândesc că aici dorința, gândul sunt cele care proiectează femeia. creând-o.

îndrăzneam să înțeleg că scânteierile de moment ajung adânc, până în măruntaiele lucrurilor.

sau ale femeii.

că așa trebuie privit un om: până în măruntaie și cu tăcerea necesară într-un timp INCOLOR. Nu diluat. Incolor prin sine. Prin ambiția lui transparentă. Vie. Pulsândă.

nu m-a impresionat acel \"plină de pofte\", deși sunt convinsă că are rolul său în schiță.

îndrăzneam să cred că vizibilitatea din așternuri e DOAR o întoarcere într-un plan exterior.

și nu o împlinire.

li

Noemi, e important să fie termometrul tău și temperatura mea.

Elis, da. :)

Laura, exagerezi:) Dar da, Gemeni :)

Anuar, mulțumesc, am surâs văzând titlul comentariului tău!

li

Tu ai idee cum ustură hârtia?! Ai încercat vreodată să te tai cu o filă subțire de hârtie?!
Nu am intenții sinucigașe-malefice-distructive.
Doar eliberatoare.

Noroc că, da:)

Mulțumesc.

li

Florina,

Aveam nevoie să știu că mă iartă cineva azi.
\"O să mă ierți acela\" -- e inclusiv pentru greșelile viitoare.
Pentru arderi în care nu știu să ard sau pentru curgeri în care nu știu să mă înec.

Mi-a plăcut cum ai zis despre agățatul mânecilor.
Mulțumesc.

li

\"mă întreb, dacă aș putea, din firele gândurilor să împletesc o pânză
și cusind-o cu săruturi
să-ți fac iubito veșminte

mâ întreb, dacă apoi te-aș dezbrăca
aș mai găsi aceeași femeie ?!\"

Ca să vezi cu ce mă cinstesc de ziua ta:)

La mulți și intenși și sănătoși ani, Valeriu!

Ela, frumos ai făcut!

li

Pe mine mă dau cu fruntea de calorifer. Să mă doară. Să simt că, deh, chiar trăiesc.
Le-aș vinde pentru că se strică. Le scad și la preț. Negociem?!

Mulțumesc pentru atenționare typo.
Fac sport de când mi-ai zis prima dată. Zău.

prietenesc,
li

nu e typo - ia zi I-ZI !
te duce cumva cu gândul la EASY?! Eh, ăla e!

mulțumesc pentru afișare de cuvintemăiastredeguliedevarăofilităofeliepemarginidecordelie

prietenesc,
li

Multumesc, Ramona.
E doar o intentie.

Tu știi că mie îmi place ORICE are miez de văz. Fiecare cu obsesiunea lui.
Nu am văzut niciodată zorii ca pe o...amenințare. Aici, așa apar.
Nu îmi place deloc să scriu prin subsolurile textelor descifrarea mea. Uneori poate influența pe ceilalți cititori. De aceea, spun doar că ai scris un poem forțos. Așa îmi pare mie acum. Forțos - dacă e să căutăm în spatele imaginilor care pot părea pre și prea fabricate pe alocuri.

O încordare, o hărțuire, o teamă, o captivitate, o resemnare.

:)

li

mesaj scurt grăbit clar limpede viu:

am citit textele. toate.
mai vreau.
merit.
meriți.

li :)

Mie îmi pare acest text încărcat de prețiozități, Florin.
De un amestec nu foarte armonios de abstractizări și de concretețuri oarecum previzibile.
Să explic:
prima strofă îmi pare un clișeu în sine, adică mie chiar nu îmi aduce nimic nou, indiferența inoculată, apoi inimi siluite, disperarea era cea care trebuia să urmeze în aria semantică previzibilă și, în fine, ca o boom înspre fâs aceste \"capcane ale destinului\".
Măsurarea cu palmele, plivirea cu ochii și ararea cu buzele - sunt imagini care fac parte dintr-un registru poetic comun. Adică uzitat. :)Adică periculos.

Formularea care cuprinde \"numit\" mi se pare groaznică într-un poem. Pur și simplu, groaznică. Nu știu să explic asta. Te rog să mă ierți. Poate mă ajută altcineva. :)

\"iatacul informal decorat\" - informal aparține cumva numai limbajului?! nu știu. chiar dacă nu e așa, e o expresie atât de rigidă și de săracă!

De prezența eternă a cafelei - nu mai zic nimic. Eu am alergie când văd cafea sau tutun într-o poezie. E deja mult. Mult prea mult. Mult prea des. Râșnit.

Ultimul vers este însă și cel pentru care am ales să scriu toate aiurelile de mai sus. Mi se pare cel mai bun și cred că ... l-ai avut în minte înainte de a concepe restul versurilor. Nu știu, așa simt. E cel mai bun. E bun:
\" orice eroare egală cu un sărut nedăruit\"

Fie doar și pentru că mi-a rămas în minte!

Sper să nu te deranjeze părerea mea. E scrisă bine intenționat și, mai ales, onest.

prietenesc,
li

Anton,

Am ajus pe pagina ta, de la pagina lui Cornel Mărginean, adică printr-o rută ocolitoare. Am citit câteva din ipostazele jurnalistice surprinse de tine și mi s-au părut interesante și plăcute la citit. Cred că o datare (specificarea datei în care este publicat articolul respectiv) ar fi folositoare. Cel puțin mie mi-ar plăcea.

li

Oh, dar, Ioana, nu îmi mai spune de semnificat și semnificant, fonețiuni, copăcei, semne și alte semiotici că am scăpat (fericită) de ele :). Nu mi-am dat seama că sunt așa de în mijlocul lucrurilor, citind comentariul tău realizez. Cred că așa sunt mereu. Cred că trăirea e cumva de plastic dacă nu mă uit în jur. Așa simt eu. Că la trăirea mea trebuie să participe și cana și pixul și fereastra și mătura și desfăcătorul de conserve. :)Familia mea, adică.

Mulțumesc pentru trecere.
li