Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
reformuleaza-l. aici, pentru mine, sa inteleg. nu inteleg nimic.
Pe textul:
„tristețea soarelui" de Laurențiu Belizan
caci daca este asa, pe mine chiar nu ma mai intereseaza.
ce inseamna \"am propus editorilor\"? fa bine si propune-ti tie.
Pe textul:
„Nimfa din cerul subteran" de Laurențiu Belizan
- dar, de ce a trebuit să introduci firele alea de topaz? ce sunt firele de topaz? cum să le văd dacă nu știu ce sunt?! acolo pierzi cititorul pentru că nu știu cine a văzut fire de topaz. eu nu am văzut, crede-mă.
- ce e ăla MISTIC EXTAZ? vrei să spui EXTAZ MISTIC? bun. extaz mistic, dar - mistic extaz - ca să rimeze. fire de topaz cu mistic extaz - NU ÎNSEAMNÃ NIMIC. eu nu cred că tu în viața ta de până acum și de azi ai vreo treabă cu firele de topaz, iar când te simți fericit și împlinit sau extaziat sau când ai orgasm, nu zici: OH DOAMNE ACUM SIMT UN MISTIC EXTAZ. atunci de ce spui cititorului așa? hm? pentru că sunt niște cuvinte goale. înțelegi?
ăsta:
are trup de sticlă
în care pîlpâie două libelule
ca niște sori
deocheați de patimă
este fragmentul care m-a determinat să cred că poți mult mai mult. împușcă-mă.
în ultima strofă, primele 2 versuri sunt cum sunt, dar la ultimele, ai mai introdus și amnarul care ... amnar iască topaz și extaz.
sper să recitești strofa pe care eu am ales-o. și să înțelegi de ce mi-a plăcut.
Pe textul:
„Nimfa din cerul subteran" de Laurențiu Belizan
te rog foarte frumos să îmi explici ce ai vrut să zici în textul ăsta.
cu cuvintele tale. și discutăm.
mulțumesc.
dacă nu, nu.
Pe textul:
„Interstițiile îngerilor" de Laurențiu Belizan
CINE MAI POARTÃ PELERINÃ ÎN ZIUA DE AZI?
și de ce?
răspunde tu la asta, te rog.
sau, mai corect, ce fel de pelerină?!
Pe textul:
„Nost(mi)algie" de Laurențiu Belizan
ar trebui să reiasă ideea de cacealma
fără să spui cuvântul CACEALMA
apoi vezi și tu de îl folosești cu I sau cu E
încearcă să eviți simboluri și mituri comune cu valori cunoscute
pentru că nu îmbogățesc cu nimic, reiterează ceea ce se știe deja
adică fugi de muntele Venus, la naiba, spune-i altfel, străduiește-te, nu avem nevoie de mură în gură, fugi de \"Mărul lui Adam\" și de toate chintele și jocurile alea explicate, prea foarte explicate.
am înțeles, e un joc al iubiri, o cacealma a iubirii, ok.
dar jocul e relaxat, iubirea nu.
de aici și lipsa de credibilitate a unui text care face o astfel de comparație.
aici mai ai și o rimă, știi tu care. nu sunt împotriva ei, poate fi chiar un plus excelent, dar încearcă SÃ NU O FACI SÃ PARÃ AȘA ARUNCATÃ ACOLO, la întâmplare. mizează pe ea, dă-i forță, pune totul acolo, dacă tot ai curajul unei rime.
de ce mă gândesc io că ai putea să faci lucruri faine?
pentru
- emisfere pufoase
- eu am cerut trei mângâieri
- chibițează șușotind
lucruri care mie îmi sunt de ajuns ca să cred că poți scrie și altfel. nu știu, oi fi nebună și luna pare plină.
Pe textul:
„Menage a trois" de Laurențiu Belizan
Pe textul:
„Vieți paralele" de Laurențiu Belizan
Florian, vreau să știi că mă bucur și te felicit pentru volum și, în general, îmi place să văd cum umbli cu pământul după tine, fără ca asta să-ți fie vreo povară. e aproape un destin, nu?:)
Pe textul:
„Pământ nicăieri" de Paul Bogdan
RecomandatPe textul:
„Somn al esențelor" de Ioan Jorz
\"să spun măcar în gând Uită-te la mine\"
pentru aceste cuvinte consider acest text poezie
adică aici văd eu poezia
în prevestirea unui fel de leșin
și în modul în care reușești să îi reziști acestuia
dar eu știu că Gelu e un DELICAT
de aceea nu mă miră că și o simplă întâlnire
o simplă coincidență
poate face ca lumea să se rotească un pic
cu câteva grade mai încolo
senzația de vertij în alimentară o au numai cei care uită deseori să mănânce
îmi place mult \"AM ȘTIUT CÃ SE ÎNTÂMPLÃ\"
e ca și cum aș fi în inima ta și mă lovește aerul și toate cumpărăturile se amestecă și din realul atât de real se adună toată în stomac ca o foaie de hârtie strânsă nervos în pumn.
vreau să știu dacă greața nu e cumva altceva. te rog. mulțumesc.
Pe textul:
„șnițele de pui" de Gelu Diaconu
\"Oricare lucru poate să fie Bunul Dumnezeu. Trebuie doar să i-o spui.\" (Rainer Maria Rilke)
Șerban,
Vreau să știi că am învățat. Îți mulțumesc.
Pe textul:
„una alta" de serban georgescu
după cum, bine zici, dacă nu a înțeles freud, cine să mai priceapă?! acum, explică-mi, te rog, CARE ERA ÎNTREBAREA?!
și doi:
limbajul meu nu conține nici metafizică, nici dragoste, pentru că limbajul din comentarii nu are de că să fie nici metafizică, nici dragoste. cât despre ce fel de fată sunt eu, nu e treaba ta.
vorbim despre text:
textul tău nu știe ce vrea, nu știe la ce vrea să răspundă, înțelegem ceva despre căsătorii, miri, țipete și semne și cam atât. cum se leagă astea între ele, numai tu știi. te rog, nu te sensibiliza, tot ce vreau să-ți zic e că dacă ai avut o idee, nu ți-a ieșit pentru că te-ai diluat în imagini diluate pe un fond lingvistic cu sincope logice. adică ioc atmosferă, ioc figură de stil, ioc ritm, ioc metafizică.
Pe textul:
„Înțeleptul a intrat în mare cu calul lui alb" de Valeriu Sofronie
iar eu - nimic din textul ăsta. cine cum intră și calul de ce era alb. \"ochii speriați de o lumină\" - e îngrozitor. e ca și cum vânătaia s-ar speria de pumn și ciotul mâinii de fierăstrău. altfel, tot ce înțeleg e că atunci când țipi la duminică îți răspunde luni.
Pe textul:
„Înțeleptul a intrat în mare cu calul lui alb" de Valeriu Sofronie
pentru că are un ton cu mult bun simț
cu un soi de înfiorare și de umilință
poate e cam vorbăreață, dar nu chiar-chiar sau prea-prea
e în limite și la limită
versul care m-a lăsat rece de tot este:
ridici fiecare piatră de pe drum și îi strigi numele așteptând ecoul
se poate bine și fără el
nici pe strofa cu heringii și corul nu aș miza prea mult
deși e o imagine duioasă acolo
dar parcă prea-prea
în concluzie
primele patru strofe și ultimele două
îmi sunt de ajuns
ah, și încă ceva: cuvântul \"poezii\" nu are ce căuta într-o poezie. adică nu așa. nu cu sensul lui primar. poate altfel, nu știu. dar nu cu sensul de poezie poezie poezie în poezie. asta e părerea mea, dar, de altfel, mă bucur de acest text
pentru că SE SIMTE
plus
un titlu excelent (aproape utilitarist de excelent :P )
Pe textul:
„el te caută" de ștefan ciobanu
Recomandatștiai și asta?! mie mi-e cel mai elocventă asta:
\"de ce n-o iubesc? pentru că m-a împuținat și m-a îmbătrânit, pentru că m-a chinuit cu exhibiționismul ei obsecen de prin ziare și de la televizor. N-a ratat o zi să nu-mi bage sub nas câte zece fotografii cu auroaci, câte zece crime, câte zece violuri. Și parcă e masochistă România. Îi place, nu schimbă nimic. Pentru că străzile din București sunt ca un abator. Pentru că România și-a trimis hoții să-mi spargă casa și n-au avut ce să-mi ia și atunci s-au răzbunat. Mi-au luat cărțile și scrisorile de la Craig. Pentr că ne minte că o să ne fie mai bine și nu ne e, pentru că-i pupă-n cur pe americani, pentru că România nu e o țară, e o afacere cu bani. Pentru că la fiecare colț de stradă, la fiecare ieșire din magazine te așteaptă câte un cerșetor și tu n-ai ce să-i dai. Nu ai ce să îi dai. Pentru că în România copiii nu mai au cărți de colorat, ci se împușcă unii pe alții pe un monitor și învață să fie sadici și cretini. Așa are nevoie România de ei. Pentru că îi mor de foame intelectualii și ei nu-i pasă atâta timp cât burțile cele mari se pot lăbărța la infinit. Pentru că aici caloriferele snt reci în mijlocul iernii, pentru că în căminele studenților umblă pe pereți milioane de libărci, pentru că România n-are modestie, dar are în schimb, o limbă lungă și moale exersată pentru lins, pentru că oamenii țipă aici și nu se ascultă unii pe alții. (...) Pentru că în spitalele de nebuni sunt prea mulți tineri, pentru că nu reciclăm, pentru că nu e apă caldă să-mi spăl rahatul de pe față pe care l-am adunat prin autobuzele ei împuțite. România, tu ești acum marea adunare națională de burți, de guri, de cururi constipate. Pentru că România se prostituează, se scârmă în nas, se bășește, râgâie, scuipă și înjură. România urlă la tine, România n-are anestezice pentru groază. Pentru că România își trage fustele, se crăcănează bine și ți se pișă-n gură dacă îndrăznești s-o deschizi. România duhnește a ură. De-asta! Și pentru că l-a tradus pe Lorca aiurea.\"
(Ioana Baetica - Fișă de înregistrare, Iași, Ed. Polirom,20
Pe textul:
„asta nu e america" de Gelu Diaconu
geludiaconu a dedicat un poem lui mariusianuș care i-a dedicat un poem lui allen ginsberg care de fapt a scris poemul
http://www.writing.upenn.edu/~afilreis/88/america.html
m-am săturat de poemul ăsta și de variantele lui și de tonul lui și de pastișele după pastișele lui
a fost. mă rog.
Pe textul:
„asta nu e america" de Gelu Diaconu
prima și ultima strofă sunt cam aiurite pentru că nu spun cine știe ce.
Pe textul:
„Bingo bingo ai lăv iu" de Valeriu Sofronie
săltând printre nori printre floricele printre pietre printre oameni
ar fi foarte frumos
prezența cuvântului \"versuri\" într-o poezie este o sforțare / anulează practic poezia sper să înțelegi
în rest, îmi place pentru că e onest. :)
Pe textul:
„jos mâinile!" de mircea lacatus
ai fost prea vorbăreț punct era de ajuns punct să spui punct:
\"Să o sărut o singură dată spune și ar fi suficient pentru ca să o adun de oriunde, dar eu, sunt deja în locul de unde se vede tot și nimic nu poate rămâne prea mult timp. \"
sau altfel:
\"Poate ca nu ar fi trebuit să pun niciodată furculița lângă lingură, pe nimeni nu a făcut fericit acest obicei.\" - atât și nimic mai mult. e de ajuns. restul e în plus. șterge tot și păstrează numai asta. înseamnă MULT.
Pe textul:
„Marcoon 5: Just for you" de Marinescu Victor
îmi permit să te rog să mă ajuți cu versul:
\"dimineața port în jurul gâtului coliere fumurii scăpate din gura și nările tale\"
pentru că, doamne iartă-mă, la ce prostii m-am gândit.
mulțumesc.
Pe textul:
„autoportret cu sex" de Madalina STATE
