Asistolic

Buna! Interesant mod de a jongla cu niste simple cuvinte. Lasi impresia ca e ceva mai mult.Persoana care citeste se asteapta la un cuvant si intalneste o idee. Personal, apreciez faptul ca ai obtinut rima si ca totul are o anumita muzicalitate.As vrea(daca se poate) sa cizelezi putin la versul \"in palme cand vrei\" pentru ca mi se pare ca acolo se rupe oarecum ritmul.
Cu multa stima,
Ialin

Ialin,
Mulțumesc că susții nebunia asta a mea. Eu am ce am cu verbele, le consider așa, bărbate, și de hatârul lor m-am săturat ! (glumesc)
Versul acela, da, rupe în aparență un ritm, dar așa l-am gândit, asistolic, sacadat, tocmai prin lipsa verbelor. Am luat sfatul tău în calcul și tot ce am putut face este să lungesc nebunia și să despart
\"peste liniști să mă
plâng în palme\" de
\"când vei
cum\"
și las așa pentru că îmi place dubla natură a lui \"plâng\" aici, adică el poate constitui un înțeles și cu \"să mă\" și cu \"în palme\".
Cred că mă așteaptă câmpiile, e clar că a luat-o pe răzoare, printre prășitoare ! :)
Dar mulțumesc, Ialin !

Scuze din nou! O mica sugestie! In acelasi loc,la \"in palme...\", daca ai pune un \"iar\"(nu stiu-e o parere) n-ar suna mai bine ? Ideea era ca prin inceperea propozitiei cu \"in\" se produce un efect sonor oarecum fals(parerea mea-poate proasta).
In speranta ca indrazneala imi va fi iertata,
Ialin

Ialin, tu ai ce ai cu palmele mele în plâns, mulțumesc pentru sugestie, ce mă fac acum, căci înșiruirea oricum e sortită lipsei de acțiune, nu vreau eu IAR, nu-nțelegi?!, ce IAR?!, ce-i IAR-ul?!, efect sonor n-o fi prin ÎN, dar e efect introductiv în palme, prefață, cuvânt înainte, nu îți iert îndrăzneala, na, căci IAR-ul e așa, narativ-descriptiv, și eu n-am verbe azi, ai înțeles ceva?!
Mulțumesc, IAR ÎN palme-am strâns cuvântul !
Să mai vii. Fie chiar și sugestiv ! :)

a fost odată turnul babel. și cineva s-a supărat, i-a dărâmat cuvintele, apoi noi le-am reconstruit... dar n-am mai așezat toate pietrele pe locul lor și a ieșit ce... ți-a ieșit și ție. un puzzle nebun, interesant, incitant, un carusel al cuvintelor din care trebuie să ieșim cu bine, cu înțeles.
mi-a plăcut nu numai ideea (pe care am încercat-o și eu mai demult, într-o formă ceva diferită, în cele două poezii ale mele cu întrebări - întrebarea cine și întrebarea ce) ci și chiar această împrăștiere, din care ne (re)culegem doar cei avizați.
drag,
Iulian

Iulian, tu trecuși pe la Babelul Vladimirului și făcuși mândră asociere, chiar prea mândră pentru turnul meu din Pisa cuvintelor! \"Să ieșim cu bine, cu înțeles\" zici, și sper să transpară măcar înțelesul rupturii, că de ruptură vrui să zic, cumva. Din care, avizată, sper să mă reculeg. Aș vrea să îmi zică însă cineva că am scris o prostie, ca să îmi stăpânesc astfel de porniri caduce. Nu de alta, dar încă nu mi-am învățat lecția simplității.
Mulțumesc, deci, Iulian !