Mediu
ah nu nu tăiați tăăăiați
cu mai multă viață
nu vă crede nimeni
capul mai pe spate
iar tu parcă ai uitat că ești bărbat doar dacă îți zvâcnește verde o venă sub piele
tâmpla spre mine zic și gura spre ea
mult mai pe spate și
mult mai lunecos
vă rog ce naiba
trăăăăăiți
se făcea că-mi băgam picioarele în ea de meserie că mă hotărâsem să mă tund
și-așa aveam părul mai lung decât ea și coasta mai scurtă
ascultam doors indian summer și desenam rotocoale oare va atinge măcar unul tavanul
nu precizez ora în pendul se ascund vârcolaci care-mi trădează vârstele
atunci a ieșit intrând târâindu-și papucii înfășurată-n prosop indiăăăăn saaaamăăăr
boala mea se întindea pe frunți și mi-am propus să nu fac vreo mișcare să n-o sperii
vino să vezi că nu mi-e rușine
din privire mi se smulgea către ea un desen al inimii i se lipea ca un abțibild pe coapse
cel mai disperat teritoriu al umilințelor mele
tace-mă lasă doar indiaaaaan samăăăăr sângele e copleșitorul sunet care pulsează
înghițitorul flăcărilor acestui urlet scris se întreabă ce face ea în tot acest timp al relatării mele ilicite
ea aruncă unele zaruri în aer ele rămân acolo între noi se rotesc se rotunjesc se unesc
ea mă strânge ca pe un mușuroi ea dansează pe cocoașa stepelor mele
îmi fierbe spaima și curajul la un loc indian sumăăăăăr
iar eu nu pot decât să îmi încartiruiesc brusc hotărârile să mă relaxez să las brațele să mă atârne doamne fii cârligul meu de carne de rufe de viață tânără și beată
fii macaraua acestei umbrele de frică masculină pune-i giulgiul pe ochi oprește-o
să nu vadă nepotrivirea din ochii mei cârceii prinși de glezne copiii mei din flori
să ne înțelegem
de o parte și de alta a indiferenței mele șușotesc ursitoare aplecate bocitoare-nspre pieptul meu de metal
se plimbă camere de filmat urlă un regizor îngerul cu mâinile la spate creează strategii
microfoanele se-apleacă reflectoarele clipesc umbra ei îmi calculează ieșirea din banal
îmi sapă o galerie prin care eu cârtița eu lașul eu pieritorul
să ies în cer
nu mă împotrivesc
luna apasă pe trăgaci și-mi crapă osul în stele
în război ca și în dragoste totul este permis
cu mai multă viață
nu vă crede nimeni
capul mai pe spate
iar tu parcă ai uitat că ești bărbat doar dacă îți zvâcnește verde o venă sub piele
tâmpla spre mine zic și gura spre ea
mult mai pe spate și
mult mai lunecos
vă rog ce naiba
trăăăăăiți
se făcea că-mi băgam picioarele în ea de meserie că mă hotărâsem să mă tund
și-așa aveam părul mai lung decât ea și coasta mai scurtă
ascultam doors indian summer și desenam rotocoale oare va atinge măcar unul tavanul
nu precizez ora în pendul se ascund vârcolaci care-mi trădează vârstele
atunci a ieșit intrând târâindu-și papucii înfășurată-n prosop indiăăăăn saaaamăăăr
boala mea se întindea pe frunți și mi-am propus să nu fac vreo mișcare să n-o sperii
vino să vezi că nu mi-e rușine
din privire mi se smulgea către ea un desen al inimii i se lipea ca un abțibild pe coapse
cel mai disperat teritoriu al umilințelor mele
tace-mă lasă doar indiaaaaan samăăăăr sângele e copleșitorul sunet care pulsează
înghițitorul flăcărilor acestui urlet scris se întreabă ce face ea în tot acest timp al relatării mele ilicite
ea aruncă unele zaruri în aer ele rămân acolo între noi se rotesc se rotunjesc se unesc
ea mă strânge ca pe un mușuroi ea dansează pe cocoașa stepelor mele
îmi fierbe spaima și curajul la un loc indian sumăăăăăr
iar eu nu pot decât să îmi încartiruiesc brusc hotărârile să mă relaxez să las brațele să mă atârne doamne fii cârligul meu de carne de rufe de viață tânără și beată
fii macaraua acestei umbrele de frică masculină pune-i giulgiul pe ochi oprește-o
să nu vadă nepotrivirea din ochii mei cârceii prinși de glezne copiii mei din flori
să ne înțelegem
de o parte și de alta a indiferenței mele șușotesc ursitoare aplecate bocitoare-nspre pieptul meu de metal
se plimbă camere de filmat urlă un regizor îngerul cu mâinile la spate creează strategii
microfoanele se-apleacă reflectoarele clipesc umbra ei îmi calculează ieșirea din banal
îmi sapă o galerie prin care eu cârtița eu lașul eu pieritorul
să ies în cer
nu mă împotrivesc
luna apasă pe trăgaci și-mi crapă osul în stele
în război ca și în dragoste totul este permis
001650
0
