Ne-ai părăsit Iisuse, și nu mai ești cu noi!
Ne ții închiși în case, de parc-ar fi război!
Ni-s candelele arse, și undelemn puțin,
E tristă rugăciunea, e jale și e chin!
Ne bate zvonu’n poartă,
Dacă ar exista
o zi a sincerității,
preoții ar trebui să facă
ore suplimentare
fiindcă bisericile ar fi pline
cu oameni care vor să se spovedească!
Într-o astfel de zi,
unii preoți ar da niște
El mă trezește în fiecare dimineață cu o punctualitate de ceasornic
E plin de energie și vibrează ca un expresor de cafea...
Un cocoș fără minte
ce nu-și mai încape în pene.
Exuberanța lui mă
Te-am căutat, Părinte, în Lumină
Să-ți cer un bob de binecuvântare
Să-l pun în pământ reavăn, în grădină
Să-l ud cu lacrimi, să se facă mare.
Te-am căutat, Părinte, în biserici,
Să-ți simt
Am căutat cuvinte
Cotrobăind prin minte
Din amintiri să scot
“Preaplinul”, și să pot
Să-l pun în palma ta
O clipă! Și așa,
Să simți cum lumea toată
Ți-e ție, devotată...
Dar n-am
Zvonul lin al Învierii a cuprins sufletul meu,
Rătăcit în lumea largă și uitat de Dumnezeu.
Fiu risipitor pe calea adâncită-n slăbiciune
Și strivit de greutatea hotărârilor nebune.
Vise frânte,
N-am timp pe cât aș vrea să am,
Suflet sărman!
M-am risipit tot căutând
În van
Potcoave de cai morți !…
Sute de cărți…
Pierdute printre rafturi și coperți
De autori celebri și… experți
Nu ți-am mai oferit, soția mea
Nici trandafiri, nici ghiocei. S-ar fi uscat…
Dar ca să fac ceva de ziua ta
Am plâns în gând și… m-am rugat.
Sprijin să-ți fiu, nu pot mereu
Deși te port cu
În ochiul orb al cerșetorului,
Ce zace pe treptele bisericii
Se oglindesc enoriașii
Grăbiți spre Poarta Cerului.
El vede cum sfârșitul vine
Odată cu căderea serii...
Și știe că-n
Ea spuse:
- Te caută un domn.
- Pe mine?
Eu nu cunosc decât
Oameni sărmani,
Cu suflet chinuit…
- Salut, Moșnege. Am venit !
- Vă rog să mă iertați…
Pe cine căutați,
Că sunt oleacă încurcat
Dacă o frunză refuză să cadă,
refuză să se îngălbenească,
ce poate sa facă copacul ei?
Menirea ei a fost doar de o vară!
Ce-i trebuie unei ierni, verdele,
galbenul sau negrul unei frunze?
Sărută-mi tâmpla obosită
De-atâtea ierni și toamne lungi
Și-ntreabă-mă de mi-a fost dor de tine...
Sau nu! Mai bine
Adună boabele de rouă din ochii mei
Si ochii tăi
Si dă in bobi,
Precum
Culcușul fin din puf de păpădie
Ascunde tainic doi îndrăgostiți:
Greierul GIL, rapsod din veșnicie
Și furnicuța FIÞA; Cred c-o știți!
Idila lor i-o dragoste sublimă
Cum nici chiar Shakespeare
E toamna.
Trec tot mai des prin frunzișul cel veșted
Din fata unei singuratice bănci…
Si calc apăsat , fiindcă nu-mi pasa
De banca aceasta banala si veche
Cu-amintiri
De iubiri
Si tristeți
Nedumerirea ta ma fascineaza
Si-mi pui o mie de-ntrebari « de ce ? »
Iar eu raman si-n somn cu mintea treaza
Ca sa-ti acopar astfel soaptele !
Ne bate ploaia in sindrila roasa
Si-o picatura-ti
Trec clipele pe langa mine!
Eu le verific pe fiecare-n parte
Si le retin indelung pe cele care
Nu-mi sunt de nici un folos,
Dar imi sunt atat de dragi!...
Apar idei noi si imi zic:
- De
S-a strecurat tacerea intre noi
Cuvintele se fac cioburi si scrum
Cum sa aduc iubirea inapoi?
Vreau o minune-n noaptea de Craciun!
Cu ce-am gresit in viata asta trista?
Mai mult ca
Cu fiecare cădere de stea,
M-am străduit să culeg o dorință
Și s-o-ncui cu mica cheiță
Pe care-o ținei la curea.
Acum, așa din senin
Mi-o dai mie s-o țin!...
Dar ce să fac eu cu