Culai Roman

Multumesc mult pentru vizita! Doamne-ajuta!

Oblio

Un singur nasture, poate rascoli intreaga fiinta. El reprezinta clipa unica si magica dintr-un TOT banal. Al doilea nasture, este o copie care s-ar dori... originala. Totusi, este un surogat pentru ceea ce... "ne-a placut"... Al treilea, al patrulea si toate celelalte, apartin de "obisnuit" intrand intr-o colectie usor manelista, gen..."fara numar / fara numar". Si e trist, fiindca anihileaza in intregime magia primului nasture!!!
In rest, ideea poeziei si conceptia in sine e... "WAW". Felicitari si scuze pentru parere!

Oare ce anotimp îți trebuie pentru un "sfârșit" ? Probabil dacă l-ai ști, l-ai blestema!
„Dacă o frunză refuză să cadă,
refuză să se îngălbenească,
ce poate sa facă copacul ei?
Menirea ei a fost doar de o vară!
Ce-i trebuie unei ierni, verdele,
galbenul sau negrul unei frunze?

Abia aștept să-mi lipesc palma
de o frunză care a fost la început,
mugure!!!”

Pentru mulți dintre noi, gara și mai ales trenurile au rămas în sufletele noastre, minunate împrejurări de a crea legături. Unele se sfârșeau odată cu fluierul locomotivei, altele mai mergeau o vreme cu previzibile „schimbări de macaz”!

Chiar dacă viața e un tren, rareori alegem același compartiment pentru tot drumul!...

Mi-a plăcut cum scrii. Felicitări și succes!

Ai mai crescut, copile drag.
Și văd c-ai învățat să te descurci...
În treacăt am văzut din prag,
Chiștoacele și fumul, vălătuci...

Prietenii din jur, ciocneau cu tine
Și îți spuneau acuma, "Barosane",
Bijuterii și portofele pline
Zăceau alături de casetofoane...

Moșul mi-a zis să trec și să-ți văd rostul
Că nu-și mai amintește din scrisoare.
Dacă spuneai de-atunci un "Tatăl nostru",
Aveai demult ghetuțe și mâncare...

Eu n-am mai îndrăznit să bat.
Sigur, amicii m-ar fi tras de barbă...
Mă duc să-l rog pe cel ce m-a rugat
Ca să-ți trimită-n loc de Moș, o Babă!
___________________________________________

Îmi cer iertare pentru îndrăzneală.

Multumesc pentru vizita.
E adevarat, si aceasta poezie a fost scrisa in mare graba. Asa fac de obicei si trebuie sa existe un motiv extrem de serios ca sa ma apuc sa scriu versuri.
Daca mai trebuie sau nu schimbat, mie personal nu-mi pasa. Ce-am avut de spus, am spus atunci. Am contat pe un anume efect, iar el a fost mai mult decat ma asteptam. Ce ramane, e arhiva, risipa de timp si... evidenta batranetii. Inca refuz cu incapatanare sa ma focalizez pe "amintiri". Probabil pana-ntr-o zi cand n-o sa mai am incotro...
Aceasta "Parere" mi-a rascolit totusi gandurile si mi-a amintit de cel care-am fost multi ani la rand. Prin ceea ce sunt nu am nici cea mai mica tangenta cu poezia, dar am refacut zeci de poezii ale altora. Tarziu am inteles ca nu era corect ce faceam. Autorul se simtea umilit in adancul sufletului lui. Eu... sunt vaccinat. Poate veni Mahmoud Djamal sa spuna ca poezia are "rupere de ritm", poate veni oricine sa-si dea cu parerea... Doar ca eu consider ca nu merit atata atentie. Vreau sa trec un "neica Nimeni" si sa nu supar din greseala pe cineva.
Iar daca totusi am facut-o, imi cer iertare!
Multumesc inca o data pentru vizita si pentru urarea de bun-venit!
Ma inclin!

\"Oameni ca noi\", \"oameni ca voi\"...
Eu nu gasesc nici o deosebire
Suntem un neam cu toti, si-o fire
Cu-aceleasi ganduri triste si nevoi !

Nu-s suparat pe nimeni, sincer spun !
Doar incurcat un pic si necajit
Ca pan’acum nimeni nu s-a gasit
Sa faca-n tara asta ceva bun!

Ma zbat intr-o parere si incerc
Sa promovez o unica gandire
De vom ierta si-om darui iubire
Ne-om dezrobi si vom iesi din cerc.

Tu spui ca dai cu barda si scoti dinti...
Cati dinti scoti tu, atatia-ti scoate el ;
Ba chiar mai multi, desi e mic si chel.
Sa-nvingi tre’sa iubesti si sa nu minti !!

Cu ce suntem noi mai presus
De cei cu dragostea profana ?
Zambind, le dam sa bea aceeasi cana
Si am uitat de jertfa Lui Iisus.

Sunt 20 de ani de ura ;
Se-ntorc soldatii in mormant !
Mai este oare-n noi un lucru sfant ?
Avem masuri, dar nu avem masura !!

Pe cine sa iubeasca Dumnezeu ?
Suntem bolnavi, nu are ce alege !
Cu legi facem mereu fara-de-lege
Si niciodata nu-L chemam la greu !

Poate-s naiv, eu stiu ? Si da si nu.
Dar cred ca-i tot ce ne-a ramas acum :
Sa ne unim \"cei cu cuvantul bun\"
Sa spunem : Doamne, fa dreptate, Tu !!

Impovarat de ganduri si nevoi
Revin pe unde las cate un semn...
Nici nu mai stiu cum sa va-ndemn
Cand vad cam ce ganditi unii din voi !?

Spuneam mai sus ca cei cu har
Sau cei ce stapanesc bine cuvantul
Sa nu se-aplece dupa cum vrea \"Vantu\"
Sau sa-si inece-amaru’ in pahar !

Nu v-amagiti c-aveti solutii STAS,
Si cu atat mai greu sa le impuneti
Priviti la cer si-o rugaciune spuneti ;
E singura speranta ce-a ramas !

Doar bunul Dumnezeu ne-ar mai salva
Aceasta tara plina de minciuna !
Tot ce-a fost bun s-a-mbolnavit de ciuma
Si doar Miracolul poate schimba ceva !

Ne-am urmarit si ne-am turnat si ne-am vanat
Si-am impuscat si-n ziua de Craciun !
De ce-asteptam mereu un lucru bun
Cand noi n-am inteles ce-i un pacat ?

Cine-ar plati tot raul ce ne-apasa ?
Noi vrem mereu-mereu cate ceva...
De nu iubesti, nimic nu poti avea !
De n-ai sa ierti, nu esti stapan acasa !

Sa nu imi luati de rau tot ce v-am spus ;
Si-mi cer ieratre daca v-am ranit !
Poate nu-i o-ntamplare c-am venit
V-am spus si eu trei vorbe si m-am dus!...

Copil gingas, fara ghetute
Eu ti-am primit tarziu scrisoarea!
Tot ce mai am sunt trei stelute
Sa-ti lumineze-n veci cararea.

Le am de cand eram ca tine
Si-n suflet le-am purtat mereu!
Sunt oferite chiar de Dumnezeu
Si se numesc de fapt Sfanta Treime

Ingeri din cer ti-or da ghetute noi
Hainute, carti si pixuri fermecate.
Si fericit vei fi cu toti ai tai,
In jurul mesei pline cu bucate!

______________________________

Vali, toata admiratia pentru un suflet atat de sensibil si talentat!
Puterea cuvantului bine ticluit poate starni un Taifun. Menirea celor \"alesi\", ar fi sa aduca un bun rod! Niciodata nu e prea tarziu!!