Poezii

Ne-ai părăsit Iisuse, și nu mai ești cu noi! Ne ții închiși în case, de parc-ar fi război! Ni-s candelele arse, și undelemn puțin, E tristă rugăciunea, e jale și e chin! Ne bate zvonu’n poartă,

CRCulai Roman

0

0

El mă trezește în fiecare dimineață cu o punctualitate de ceasornic E plin de energie și vibrează ca un expresor de cafea... Un cocoș fără minte ce nu-și mai încape în pene. Exuberanța lui mă

CRCulai Roman

0

0

Te-am căutat, Părinte, în Lumină Să-ți cer un bob de binecuvântare Să-l pun în pământ reavăn, în grădină Să-l ud cu lacrimi, să se facă mare. Te-am căutat, Părinte, în biserici, Să-ți simt

CRCulai Roman

0

2

Am căutat cuvinte Cotrobăind prin minte Din amintiri să scot “Preaplinul”, și să pot Să-l pun în palma ta O clipă! Și așa, Să simți cum lumea toată Ți-e ție, devotată... Dar n-am

CRCulai Roman

0

0

Zvonul lin al Învierii a cuprins sufletul meu, Rătăcit în lumea largă și uitat de Dumnezeu. Fiu risipitor pe calea adâncită-n slăbiciune Și strivit de greutatea hotărârilor nebune. Vise frânte,

CRCulai Roman

0

0

N-am timp pe cât aș vrea să am, Suflet sărman! M-am risipit tot căutând În van Potcoave de cai morți !… Sute de cărți… Pierdute printre rafturi și coperți De autori celebri și… experți

CRCulai Roman

0

0

Nu ți-am mai oferit, soția mea Nici trandafiri, nici ghiocei. S-ar fi uscat… Dar ca să fac ceva de ziua ta Am plâns în gând și… m-am rugat. Sprijin să-ți fiu, nu pot mereu Deși te port cu

CRCulai Roman

0

2

În ochiul orb al cerșetorului, Ce zace pe treptele bisericii Se oglindesc enoriașii Grăbiți spre Poarta Cerului. El vede cum sfârșitul vine Odată cu căderea serii... Și știe că-n

CRCulai Roman

0

0

Sărută-mi tâmpla obosită De-atâtea ierni și toamne lungi Și-ntreabă-mă de mi-a fost dor de tine... Sau nu! Mai bine Adună boabele de rouă din ochii mei Si ochii tăi Si dă in bobi, Precum

CRCulai Roman

0

0

Culcușul fin din puf de păpădie Ascunde tainic doi îndrăgostiți: Greierul GIL, rapsod din veșnicie Și furnicuța FIÞA; Cred c-o știți! Idila lor i-o dragoste sublimă Cum nici chiar Shakespeare

CRCulai Roman

0

0

E toamna. Trec tot mai des prin frunzișul cel veșted Din fata unei singuratice bănci… Si calc apăsat , fiindcă nu-mi pasa De banca aceasta banala si veche Cu-amintiri De iubiri Si tristeți

CRCulai Roman

0

0

Nedumerirea ta ma fascineaza Si-mi pui o mie de-ntrebari « de ce ? » Iar eu raman si-n somn cu mintea treaza Ca sa-ti acopar astfel soaptele ! Ne bate ploaia in sindrila roasa Si-o picatura-ti

CRCulai Roman

0

0

Trec clipele pe langa mine! Eu le verific pe fiecare-n parte Si le retin indelung pe cele care Nu-mi sunt de nici un folos, Dar imi sunt atat de dragi!... Apar idei noi si imi zic: - De

CRCulai Roman

0

0

S-a strecurat tacerea intre noi Cuvintele se fac cioburi si scrum Cum sa aduc iubirea inapoi? Vreau o minune-n noaptea de Craciun! Cu ce-am gresit in viata asta trista? Mai mult ca

CRCulai Roman

0

0

Cu fiecare cădere de stea, M-am străduit să culeg o dorință Și s-o-ncui cu mica cheiță Pe care-o ținei la curea. Acum, așa din senin Mi-o dai mie s-o țin!... Dar ce să fac eu cu

CRCulai Roman

0

1