Csiborg Mirco

… poezia asta ma duce cu gandul la asta

http://www.youtube.com/watch?v=0Q8vl8wFm7g

ceea ce nu-i rau deloc. Am citit-o si pe aia cromatica. Mi se pare foarte interesant cum le spui, tinand cont ca provocarea cuvintelor e ca nu prea au nicio matematica in ele.

Archibald Haddock

… “personală”? Asta nu pricep eu...
Adica cred ca se intelege si fara, mai ales ca zici “în mine”. Sau cum zice Nicholas Negroponte “less is more”. :)

Archibald Haddock

PS Nu inteleg nici de ce-i nevoie de pumni si cenusa, doar vorbim...

… mai adecvata a cuvintelor, poate renuntarea pur si simplu la “cu grijă” si “neștiut” ar fi o solutie, nu stiu... Oricum asa cum e acum se poate intelege ca vinurile nelicoroase se toarna neglijent si ca numai pergolele de vita salbatica infloresc nestiut, orice altceva infloreste altfel.

Iar “un vas unde” e, dupa stiinta mea, mai degraba o formulare germanica decat romaneasca.

Archibald Haddock

...the Germans wore grey, you wore blue...” zice Rick intr-una din replicile mai putin faimoase, dar dragi mie, si cred ca asta se intampla pe 14 iunie 1940, nemtii veneau, ea se ducea si aveau sa se intalneasca din nou mai tarziu, in Casablanca, as time goes by. Ca asta era problema mea, plasarea in timp, filmu-i din \'42, evenimentele tot cam de pe atunci, adica din timpul razboiului nu din perioada interbelica. Da-i ok, intre timp pasajul respectiv a fost corectat(sters).

Si filmul e propaganda, e drept facuta cu bun simt si maiestrie de “aia buni”, mai fac si ei propaganda, dar asta nu inseamna ca nu-i si aproape de inima mea. Aproape de tot, desi poate n-ar trebui sa recunosc public asta, ar putea strica unei imagini cladite cu truda.

Archibald Haddock

… e un film(propagandist) din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (1942), asa ca ma intreb la ce se refera autoarea cand spune “triunghiul erotic celebru din perioada interbelică”?

Archibald Haddock

… in a recunoaste ca nu-s inteleptul chemat sa scoata pietrele aruncate de diversi in apa agoniei, insa e o nuanta, nu mi-a scapat “aspectul pătratului”, ci legatura dintre acest aspect si ce faci tu aici.

In plus nu vad de unde ai dedus tu ca am facut eu presupuneri cu privire la pretentiile tale. Catusi de putin. Am facut doar cadou parerea mea de cititor. Tie si tuturor celorlalti. Iar aceasta parere e ca piatra asta e cam vai de capul ei. Indiferent de pretentiile tale.

Archibald Haddock

... mă strigă câne,
Toată ziua-oi be, și mâne!
De mă strigă tot așe,
Toată săptămâna-oi be!

adica pe tema asta am vazut gramezi de strigaturi de hora mai reusite decat incercarea de mai sus. De fapt nici nu-i prea greu. Da\' ce-i drept e drept, alea nu erau cu diateze.

Archibald Haddock

… inceput cu

“norii
să nu treacă peste ziduri”

si as fi incheiat cu

“norii
își fac cu ochiul
râd în hohote și lacrimi”

… de fapt “râd cu hohote și lacrimi”, pentru ca “râd în lacrimi” nu-i prea romanesc. Intre as fi pus poezia. In plus, as fi evitat “aburul scrierii ” si as fi fost mai economicos cu imaginile.

Mai trebuie sa precizez si ca atunci cand eu zic “eu as fi...” nu e nici pe departe acel “eu sugerez” cu nuanta de ordin din limbile vest germanice, pur si simplu eu asa as fi...

Archibald Haddock

… manuitorul, e stiut, si ma intristeaza sa vad ca erorile de design, sau poate sistemul intentionat pervers al agoniei.ro, potrivit carora postarile duc la permisiuni, respectiv status, formeaza mentalitati. Eu as crede ca ar trebui sa conteze parerile cititorilor, nu ale autorilor, respectiv lucrarile autorilor, nu ale cititorilor. Eu as mai crede si ca parerile tuturor cititorilor ar trebui sa conteze, dar asta e o doar parere personala, de observator, ca sa zic asa. Asta doar asa ca observatie, frecusurile personale va privesc, nu ma bag.

Revenind la text, “deversat” nu-mi pare cuvantul potrivit. Se refera, din cate stiu eu, la lichide reziduale eliberate intentionat. Aici nu cred ca e cazul. Iar versurile anterioare induc ideea ca o caracteristica a speciilor pe cale de disparitie e ca se intorc pe toate partile. :-/

Archibald Haddock

… la 90° fierbe unghiul drept. Dupa mine, o panta constanta si impadurita de 75-85° nu poate fi decat ori poveste pescareasca, ori iluzie optica.

Remarc “Mie-mi place valul acela de cremene, cu creasta puțin șuie, îndreptată precum o cușmă haiducească spre nord…”. Ardealul ala pare a fi un fel de tinut mistic a carui simpla apropiere umple exprimarile de poezie.

Archibald Haddock

…asta nu mi se intampla in fiecare zi, trebuie sa zic ceva, macar ca “înlăuntru” suna mai poetic decat înăuntru. Macar atat.

Archibald Haddock

… un text de mare curaj.

Pasajul asta

“îmbrăcat în sânge închegat
păreai o țestoasă bolnavă de pojar
m-am speriat
tremurând am sunat la 211
ba nu invers
te ștergeam cu apă fiartă și răcită în frigider ”

pare putin cautat in prima parte(țestoasă bolnavă de pojar?) si cumva inconsistent in ultima(n-au venit de la urgente? ai avut timp sa fierbi si sa racesti apa?). Obiectii de chitibusar. Iar titlul, nu stiu, poate era mai bine fara.

Penultima strofa spune in 40 de cuvinte mai multe decat as fi crezut vreodata posibil. Nu-i usor de citit, dar cred ca e un text necesar.

… sau, ma rog, poate ca e, nu stiu cum e, dar stiu ca nu asta am vrut eu sa spun.

Ca idee, am vazut desfasurarea cam asa:
strofele 1 si 2 “ - pielea veche” care ramane in urma,
strofa 3 - o punere in perspectiva care scoate textul din personal si-l apropie de poezie,
strofa 4 - “pielea noua”.

Strofa 1 mi-a parut un pic stangace, apa e intotdeauna uda, iar despre ce “însemna” se spune mai frumos, desi indirect, in strofa 2.

Inceputul strofei 2 poate ca ar putea fi mai clar in exprimare si daca tai versurile putin altfel ar contine un vag foreshadowing(daca se poate asa ceva in cazul poeziei) pentru strofa 3. In partea a doua, in loc de ceva conclusiv, incepi sa aduci verbele la timpul prezent – acolo se rupe ritmul, cred eu, acolo “pielea veche” se agata, cumva. Eu am interpretat altfel, poate gresit, dar altfel.

La strofele 3 si 4 cred c-ar merge doar un pic rearanjat, mai percutant, iar la titlu less is more.

Tragand linie si adunand:



voi ține un șarpe


rămâne doar mijlocul verii inelar
ieșeai din mare cu umerii uzi
te zvântai fără urmă
lângă un bărbat
oarecare


la fel de bine ți-ai fi putut roti ceasul
pe încheietura mâinii, ai fi putut
atinge cu fruntea pădurea
de corali, scufundato
te-ntorceai în sufletul lemnos
al mamei, cum se-ntorc
spânzurate florile
în albastru


mormane de garoafe roșii
din fiecare om întâlnit
moartea ridică
o mână


dar eu, eu am un șarpe verde și
la urmă, în loc de strigăt
îl voi repezi
să muște


~~~~~


Si acum, disclaimer: e doar o interpretare, poate gresita, dau, cum s-ar zice, cu presupusu\' pentru ca in fond eu chiar nu pot sa stiu care sunt care, dar ma intreb care ar fi titlul daca ai renunta la ultima strofa?

Archibald Haddock

… persoana intai, un dialog ca o naparlire. Personal, prefer stilul asta mai simplificat, cred ca versuri de genul “te zvântai fără urmă” au mult mai multa forta decat o “imagine” sofisticata. Vad si ceva balast, redundante, neclaritati, poate ar mai trebui scuturat un pic, rearanjat.

Archibald Haddock

… automatul cartela, ce esti asa suparat? Chestia cu trei de la sfarsit e cumva neclara, tehnic vorbind. Si vezi ca pana si Einstein a fost luat peste picior de Bohr cand a inceput sa-i dea teme de casa lui Big Guy.

Archibald Haddock

… putin magica, putin voodoo poezia asta! Observ o agresivitate interesanta in text si faptul ca felinele de data asta sunt pisici; as indrazni sa zic ca e bine. Imi place,

Archibald Haddock

… sa inchei comentariile la acest ciclu, acum incheiat, unde am si inceput, zicandu-ti ca a fost frumos, m-a inspirat sa incep si eu un ciclu cu titlul provizoriu “de vorbă cu găinile”. Si provizoriu o sa ramana pentru ca va fi un ciclu de un singur text. Ãsta:

pasărea spin


păsările spin a fost clasificate
de oamenii de știință în genul
Phacellodomus, găinușă, dar
ce știu ei, oamenii de știință?
sau poate că știu, dar nu spun

oricum, găinușă, eu voiam să-ți zic
de pasărea spin din legendă, ea caută
toată viața spinul perfect să se înțepe
și să cânte cel mai frumos cântec în
timp ce moare, pentru că, găinușă,
orice-i frumos pe lumea asta ascunde
o mare durere

și mai trebuie să-ți spun doar că
pasărea spin, găinușă, e diferită de
pasărea câmpie care e plată și nu
prea au în ce să ți se oprească pri
virile

ce mai, găinușă, pasărea spin e o carte
e un film, e parfumul cel mai fin

și, găinușă, pasărea spin e
mică, e de fapt o păsărică
și s-a dus


:)))

Archibald Haddock

..se apropie, cele care daruiesc ajung. Totusi, nu pot zice ca nu mi-a placut. “Atenția e mama sensibilității mele ” ar merita sa fie un vers intr-un poem si mai bun. O parere cu totul personala,

Archibald Haddock

...in textul asta, dar cam anulezi, zic eu, cu chestii greu de considerat originale, de genul

“orașul se topește ca un ghem de smoală ”
sau
“mîinile singurătății mele ”

iar tema papusii cu sfori...

Sper sa te binedispuna o papusa urlatoare:

http://www.youtube.com/watch?v=erE8WTngaAY

Archibald Haddock

of course,

Archibald Haddock