Cristina Rusu

este un poem corect dar simplu. mă așteptam la o rocadă acolo cu versul doi așezat primul.


nicio barcă
și nici un pescar pe lac-
doar broaștele

sau

concert de broaște
pe malul iazului -
în rest nimeni

sau

noapte cu lună și
nicio barcă de pescari -
doar concert de broaște

forma contează. la tine primul vers este prea simplu. acolo trebuie schimbat ceva și asta înseamnă și legătura cu versul doi. poemul tău este simplu dar corect. forma lui este redată simpluț, doar forma.

bia

mulțumim de semnul lăsat și de poem. liniște pe malul fluviului, doar liniște.

toate cele bune și spor la scris,

bia

Angela,

mulțumim că ai trecut pe la noi. povestea este dusă de apă și doar apa o știe cel mai bine.

zile senine,

bia

poemul doi îmi place și este un poem corect. are tot ce îi trebuie. atmosfera este plăcută și Magda a punctat bine acolo. la primul poem era nevoie de contrast. cine?, unde?, cînd?, acestea sunt întrebările în poemul haiku. chiar dacă la primul poem linia este plăcută el are nevoie de contrast și trebuie răspuns la toate întrebările pe rînd. și la ultima. tu ești începător, dar totuși văd că îți dai silința. trebuie să lucrezi mult pentru a scrie poeme bune. dar este timp berechet pentru acest lucru. eu te felicit și îți doresc mult succes.

bia

luna este a Magdei, ei îi place luna atît de mult, încît am decis să facă ea poemul la imaginea cu luna oglindită. povestea apei mereu alta, Fluviul Galben curge ducînd cu el mii de povești. mulțumim pentru semn.

Bia și Magda

la primul imaginea e buna chiar daca cuvantul linistea este oarecum fortat acolo. nu deranjeaza.

la al doilea poti schimba luna rotunda cu luna plina. e acelasi lucru si suna mai frumos. contrastul intre planuri nu e foarte evident dar ai facut treaba buna

am trecut pe la tine

bia

nu schimba un poem bun că nu are rost. primul vers este frumos așa. nu te crampona de o silabă. ai trei cuvinte în primul vers și sînt bine așezate. să pui numai un singur cuvînt nu mai merge și nu are continuitate. de obicei cuvintele care au cinci silabe se pun la sfîrșitul poemului ca o concluzie între cele două planuri. ar trebui să schimbi totul și nu văd rostul. ai scris un poem bun lasă-l așa cum este. nu îi strica frumusețea.

bia

asta am vrut să scriu să alergi chiar dacă picioarele nu mai sînt puternice. am rezonat cu zborul ciocărliei tale și citind poemul tău mi-am imaginat un cîmp frumos și un copac bătrîn ce delimitează două parcele.

cînd vine primăvara natura se trezește la viață și la tine cîntul ciocîrliei înseninează totul în jur. foarte frumos acest poem. planurile bine aspectate. trunchiul este bătrîn dar nu trist, după iarna geroasă o păsărică a poposit pe un ram și cîntă soarele. putem face o paralelă între cîntul unei ciocîrlii și sufletul omului, chiar dacă fizic omul este îmbătrînit,obosit, sufletul lui tresare și se înalță cînd ascultă trilurile păsărilor. chiar și un căntec face ca totul să învie. poți să zbori și fără să îți folosești picioarele care au slăbit cu trecerea timpului, poți să vezi primăvara chiar dacă ochii au slăbit atăt de tare încît abia disting ce este în jur, și poți să ai inima plină de fericire chiar dacă știi că următoarea clipă poate să nu mai vină...

bia

observ ca ti-ai sistat comentariile la poemele haiku, si pentru ca nu am unde sa iti scriu iti las un com aici sa iti spun ca habar nu ai ce este un poem haiku. sper ca nu o sa mai scrii in continuare propozitiile alea aiurite fara sa studiezi ceva de lirica nipona. citeste si invata ce este poezia nipona. respecta aceasta forma de poezie.

o călătorie în care și poemul tău a fost apreciat. mulțumim de participare

bia

mulțumim că ai trecut pe la noi. noi facem aici lucruri mici dar se suflet, pe cele mai mari le lăsăm în grija celor mai merituoși spiritual.

toate cele bune,

cu drag, bia

balanța a înclinat și de această dată pentru poemul tău și mă bucură acest lucru. mulțumim pentru traducerea poemelor și postarea în pagina engleză.

toate cele bune,

bia

Loredana te-am botezat. te-am făcut bărbat și îți mai trebuie o sabie în mînă. te rog să mă scuzi.

Loredan,Magda, Dana,

îmi place că aici s-au îmbinat elemente ca muntele, apa, abația, locul în sine care este deosebit. ce frumos sunt îmbinate toate aceste elemente în poemele noastre; Dana, tu ai pus degetul de lumină și ai urmat cursul legendei, mi-a plăcut și începutul poemului tău, Mi-ca-El, o sintagmă așezată bine; la Dan e tare frumos, se vede măreția,înaltul, cerul, tot poemul lui este sus, cuvintele exprimă înălțimea omului în interiorul lui spiritual, foarte frumos acest poem chiar că te ridică în înalt, turn, înalt, zbor, cer, și deja este undeva sus, dar cu inima; la Marius timpul pune în balanță cuvintele rostite și nerostite, aș putea să spun că este un poem gîndit bine și structurat bine, patenta vremii care nu se pierde căci cuvîntul rămîne peste veacuri; la Ioana avem contrastul între iarbă și cer, pulsul naturii se aliază la pulsul mănăstirii, la ceasurile petrecute între ziduri, ceasurile de rugăciune, unde zbaterea aceasta către înalt pleacă de la firul ierbii, un poem interior; la Doru viețile trecute și apusul sunt într-un tot, în fața altarelor au slujit de-a lungul timpului mulți preoți, vieți trecute prin fața sacrului, prin fața lui Dumnezeu, vieți închinate lui Dumnezeu pe acel altar cu jertfă de rugăciune; Loredana m-a cucerit cu iarba smerită, foarte frumos și o felicit, smerenia ierbii în fața înaltului ca și cum și iarba se pleacă și se smerește, ea nu este călcată de picior de om ci doar se apleacă; ce frumos spune acolo Djamal cerul nesfîrșit, un cer necuprins nici de soare și nici de umbre, un cer al izbăvirii, un contrast între ce este durabil și ce este trecător, umbrele și zilele omului care viețuiește după acele ziduri; Magda a fost cucerită de valurile care vin încet, încet și cuprind totul, ea trăiește clipa aceea pe care a simțit-o cînd a vizitat locul și la apusul soarelui această energie a apei încarcă ca o binecuvîntare totul în jur; despre poemul lui Gârda am scris și mai sus și acel flux și reflux l-a așezat bine dînd o notă aparte poemului; valurile din poemul lui George sunt cele care tulbură liniștea apusului, înăuntru este liniște și rugăciune, afară zgomotul valurilor, acel înger înălțat este cel care se vede în vîrful mănăstirii, un poem bun și liniștitor; pelerinii vin și pleacă, Rășinaru așează în poem marea și cerul, îmi place cuvîntul azur și aici sunt trei pelerinaje ca să mă exprim așa, marea, oamenii și cerul, care este senin și nu plin de nori. deși pelerinajul oamenilor este subînțeles, el este cuprins în acest plin al naturii.

mă bucur că ați participat și că ați rezonat cu subiectul, poemele voastre au cuprins frumusețea interioară și exterioară a insulei.

bia

da, pozele sunt făcute de Magda într-un concediu. cît despre traducere să știi inițial s-a dorit o traducere și în limba franceză, dar am supus la vot și a rămas varianta în limba romînă. pozele au o încărcătură a locului în sine și am lăsat această variantă simplistă numai în romînă, tocmai să nu încărcăm inutil. despre poeme ce pot să îți spun, tu ai apreciat ce te-a impresionat pe tine. fiecare dintre ele are elemente de susținere și nu uita că toate sunt făcute la temă.

mulțumim Marian de semnul tău. sper să putem colabora la proiectele viitoare, în funcție și de timpul tău.

bia

eu îți mulțumesc pentru că ne-ai felicitat pe toți. acum urmează să te felicit și pe tine pentru poemul bun care l-ai scris. și primul poem care l-ai trimis a fost foarte bun, dar mie mi-a plăcut aceasta și îți spun și de ce.

zidiri pe granit -
și pași efemeri
între flux și reflux

poemul tău are planurile bine aspectate. ai un contrast bun între zidirile construite pe granit și pașii efemeri. la tine în poem pașii sunt efemeri numai pentru că dai și explicația de rigoare, ei sunt luați de ape. ai folosit elemente reale. casele din sat sunt zidite pe granit, pentru că muntele este din granit. iar pelerinii au obiceiul să se plimbe pe nisip și să facă fotografii pînă vine refluxul. oamenii vin și pleacă, apa vine și pleacă, mereu un periplu.
mulțumesc de semn și mă bucur că ești cu noi.

interesant că pe acest munte pelerinajele au început încă din secolul 12. legendele spun că mulți copii din părțile Bretaniei si a Normandiei se adunau în grupuri și mergeau la Arhanghel. ei își părăseau casele și plecau care încotro. în secolele care au urmat nu a existat o ritmicitate a pelerinajelor dar foarte mulți pelerini soseau în sat pentru a vedea mănăstirea \"construită\" prin minunea Sf Arhanghel Mihail. astăzi muntele este circulat și mii de turiști vin să vadă atît abațiile cît și mareele care sunt extrem de puternice. acest munte are o frumusețe aparte. Nicolae mulțumesc de semnul tău și de poem. harul este un dar divin, el se regăsește în inimile multor oameni, la unii în stare latentă toată viața, la alții în stare activă.

mie personal mi-a plăcut legenda acestui loc, Sfîntul Arhanghel Mihail a pus degetul de lumină pe capul episcopului Aubert de la Avranches și i-a poruncit să construiască un sanctuar, pe vechiul munte Tombe. locul este încărcat cu multă beneficitate. Sfîntul Arhanghel Mihail este cel mai iubit de Dumnezeu și cel mai aproape de El. Este Arhanghelul dreptății și cel care l-a aruncat din cer pe lucifer. insula în sine este frumoasă, fluxul si refluxul este impresionant iar apusul soarelui deosebit, soarele coboară în ape. poza Magdei este cea care arată cum apele se revarsă încet în golf. pozele sunt din Abația Saint Michel și din bisericuțele din jur. mulțumesc Angela pentru semnul tău. colegii s-au străduit să dea o lumină aparte aici în aceste poeme închinate acestui Arhanghel al dreptății.

bia

frumos poemul tău Djamal, tare frumos. îmi imaginez coroana cireșului în lumină și pe crengile de mai jos, aproape de rădăcină umbra. cireșul tău este dezgolit dar frumusețea poemului stă în această umbră care doar trece pentru cîteva momente. îmi place și pentru că acest poem are în el o clipă de meditație. te felicit pentru acest haiku. imaginea lui este clară și umbra este surprinderea unei clipe.

am trecut pe la tine

bia