Cristina Rusu

ai venit cu un poem bun, dar ai avut și o imagine frumoasă. o barcă plutește printre stele și lotuși. îmi și imaginez lacul, fulgerul acela departe și barca plutind ușor. brava Ioan, ai făcut treabă bună. mulțumim că ai venit cu noi și te-ai prezentat onorabil.

cu drag, bia

îmi pare rău că nu ai fost cu noi de data asta, dar te așteptăm data viitoare. tu scrii frumos și ești o colegă bună.

cu prietenie, bia

nu e rău poemul tău deloc. mie mi-a plăcut ultima parte cea cu liniștea. este un poem de interior, omul a trecut prin viață, dar nu a avut timp de prea multe. și totuși, ca să înveți ceva despre liniște e mare lucru.

am trecut pe la tine, bia

sîntem mai aproape de Hristos dacă sufletul și trupul nostru este plin de lumină hristică și de iubire. cu cît parametrul de iubire este mai ridicat în sufletul omului, cu atît și decelarea hranei se face cu mai multă rigurozitate. sfaturile despre alimentație ale Părintelui Ghelasie sînt de acum \"celebre\". aplicarea acestor sfaturi privind alimentația au strînsă legătură cu sufletul. sînt oameni care țin post și o fac pentru că s-au obișnuit, alții o fac curat. despre mîncarea curată ne vorbește părintele, mănîncă și trupul, dar și sufletul. ordinea este inversă, căci nu poate un trup să mănînce curat, dacă sufletul nu îl are în curățenie. foarte frumos ai evidențiat, Viul Creației este în noi, păstrarea acestui viu în paralel cu păstrarea Legilor Divine, a iubirii și a scînteii divine din noi duce omul spre mîntuire.

ca o paranteză, mănăstirea Frăsinei, ctitorită de Sfîntul Calinic de la Cernica e o dovadă vie a păstrării viului și a rugăciunii. a rămas mult din Duhul părintelui Calinic acolo, multele rugăciuni citite la miezul nopții au salvat vieți, cunosc personal cazuri.

Florin să ai drum lin ca o lumină lină oriunde te vei călători în acest post. cu prietenie, bia

cred că sînt nepoțelele tale. foarte drăguțe. un nor trecător pentru un copil este doar minutul. apoi vine soarele. să îți trăiască, să fie sănătoase.

cu prietenie, bia

mulțumesc de semnul lăsat în pagina mea. să ai parte de o primăvară cu mult soare

cu prietenie, bia

florile de cireș anunță primăvara, dar fragilitatea și frumusețea lor ne duc cu gîndul la tinerețea sufletului. mulțumesc pentru semnul lăsat aici. să ai o primăvară luminoasă.

cu prietenie, bia

ai făcut o călătorie în timp și să știi că merge. e un poem simplu, dar în el se regăsește copilăria, iubirea tinereții, părinții, bunicii. foarte scurt dar frumos. ai acolo un pasaj cu lumea copilă care aleargă pe uliță, care mi-a plăcut și finalul. dacă tu l-ai vrut japonez așa să fie. succes și inspirație. bia

îmi plac poemele 4,5,6. cel mai reușit și cu ideea cea mai bună este poemul cu cîinele, apoi cel cu păpușa, care pare interesant datorită cuvintelor folosite. este un haiku al copilăriei și de aceea l-am ales. la poemele cu sîngele nu mă bag, pentru că sîngele nu îmi place, ca și cuvînt folosit în scris. dar ți-aș da un premiu pentru poemul cu cîinele, care este un haiku cu o imagine foarte frumoasă, și tristă. 6 îmi pare ușor amuzant și cu o tentă de senryu, deși nu este chiar senryu. succes la compoziții Dane,

cu prietenie, bia

nu te lăsa și scrie haiku în continuare. hai că ai să ai și poeme bune. cu siguranță vei învăța să scrii bine. nu ai mai scris nimic și aștept să îmi trimiți un email ca să pot să îți dau niște detalii de haiku și multe lucrări importante de studiat. te rog să îmi scrii. bia

Ceasul ticăie
Lângă floarea din vază -
Câinele doarme.

ai două planuri de liniște și ar fi trebuit să ai un contrast aici. ceasul ticăie și este liniște iar cîinele doarme. ar fi trebuit un plan cu zgomot ceva. nu are relevanță dacă ceasul ticăie lîngă o floare, dar ar avea relevanță dacă ar ticăi lîngă un om bătrîn. ar arăta că sînt puține clipe de trăit, sau găsit altceva și schimbat cîinele.

ceasul ticăie
lîngă patul bătrînului -
se întorc cocorii

planuri separate între viață și moarte. cocorii vin, bătrînul pleacă. îți dai seama că poemul este făcut pe loc, și mai am de lucrat la el, dar am vrut să vezi cum sună o altă variantă cu tot cu explicații.

aștept să îmi scrii ca să putem face ceva pe linia asta

cu prietenie, bia

mi-am imaginat vîntul cum sună a pustiu, șuieră și scoate sunetele din hău. sînt oameni care au murit pe cîmp, la ei m-am gîndit, sau bătrîni care au murit singuri în casă fără nici o lumînare. vîntul îi strigă pe nume și îi adună în biserică unde luminile sînt aprinse în acea zi de moși și pentru ei.

la biserică se face pomenirea morților in ziua de sîmbătă a săptămînii, și asta pentru că Hristos, după ce a murit vineri pe cruce, sîmbătă dimineața a coborît în iad și a ridicat toate sufletele ce au plecat, drepții din Vechiul Testament. la moșii de iarnă îi ridică și îi duce în lumină, iar la moșii de vară, la sărbătoarea Pogorîrii Duhului Sfînt,pogoară duh sfînt peste ei. numele de moși are legătură cu strămoșii noștri, cei drepți de peste veacuri, moșii și strămoșii noștri, cei care ne-au construit familiile noastre de astăzi. mulțumesc pentru trecerea prin pagina mea.

cu drag, bia

Emil,

frumos mi-ai scris și din inimă. tare am mai iubit-o pe bunica mea, și ce este interesant e că ea a murit cînd eu aveam vreo patru, cinci ani; mi-o amintesc vag. am cunoscut-o mai bine din cele povestite de familia mea. dar îți spun cu cea mai mare sinceritate că simt și azi că mă iubește, și am așa o dragoste pentru ea aproape neînțeleasă. mi-a lăsat amintire o Biblie veche de la o mie opt sute și o fotografie cu ea. mare respect am pentru bunica mea și pentru viața grea pe care a dus-o. m-am gîndit că nu i-am scris nimic ca o amintire, și am găsit ocazia potrivită. am mai scris în poeme gunsaku despre țăranul român și viața la țară, despre satul românesc cu toate ale sale adunate peste veacuri. aveam un profesor la facultate care ne spunea : moldovenii mei, în opinci de la Ștefan cel Mare, tare îmi plăcea cînd spunea așa. fie ca icoana sfîntă a bunicilor să lumineze cu drag amintirea tuturor, și a celor pe care i-am iubit și au trecut în lumină. mulțumesc pentru lumina pe care ai lăsat-o aici, să fie stea călăuzitoare.

cu prietenie, bia

mulțumesc de semnul lăsat aici. acest gunsaku este în amintirea bunicii mele Aglaia, pe care am iubit-o grozav de tare. mă bucur că ți-a plăcut, și te mai aștept cu drag în pagina mea,

cu drag, bia

hai că e chiar bună poanta. m-am distrat teribil. cînd îți iese, îți iese și gata d-le. te felicit pentru această bună epigramă.

spor la mai multe poante bune, bia

Daniel vecine, poate te sună clienta și îți mulțumește că i-ai acordat așa timp prețios, sau poate îți dă cu geanta în cap că i-ai dezvăluit secretele. dar, dacă mă gîndesc mai bine, varianta a doua nu știu cît se poate susține, că la cît ești de mare nu văd pînă unde poate ajunge doamna. îți doresc la mai multe continuări, dar să pui mult umor acolo, că avem nevoie tare. mai este o poveste cu o doamnă, cam bronzată la figură, pe care tare aș vrea să o citesc. hai că rîd aici de una singură.

mult spor la scris și hai repede cu episoadele următoare

vecine cu strîngere de mînă, prietena ta bia

George, azi ești pus pe glume. cred că ar fi ceva să ai casa lîngă pădure, să faci plimbări lungi la aer curat, și să te mai viziteze ursul sau lupul din cînd în cînd. glumesc. sigur ai nevoie de o vacanță, povestea cu pădurea să devină reală, și să te mai scuturi de grijile zilnice. să privești apusul sau răsăritul gîndindu-te la nimic.

mulțumesc de poem și cuvinte

bia

prieten bun și cu mînă bună la scris. trebuie să recunosc că ești întotdeauna printre favoriții mei la orice treabă avem, și asta pentru că ești concentrat și scrii bine. ți-am citit toate poemele și unele sînt foarte reușite. ai tu o treabă cu planurile și contrastul, să fie cît mai clare în poeme, și asta nu este rău deloc. îți cunosc poemele fără să știu că tu ai semnat pentru ele. și eu te felicit că ești mereu aproape de lirica niponă, și că îți ții prietenii aproape

succes și să ne revedem cît mai des în 17 silabe

cu drag, bia

tu ești cu poemul în japoneză, te știu de atunci. am vorbit atunci cu Marian despre textul tău. să mai scrii că e frumos, și chiar să te perfecționezi la limba japoneză și să scrii poeme frumoase, că noi le citim cu plăcere. mulțumesc de semnul lăsat aici.

mult spor la îmbinat cuvinte,

bia

știu că tu scrii frumos și mie îmi place cum așezi cuvintele. dragă prietene mă bucur să te găsesc printre rînduri. frumoasă acea lumină amăgitoare și ultimul vers este de milioane. e ca și cum există vindecare în cuvintele tale. și tare greu urcușul spre ieșirea la bucurie și speranță. mulțumesc de semn Ion. te mai aștept cu drag pe la mine

bia

ești foarte drăguță și mă bucur mult că ți-a plăcut, de fapt m-am gîndit că o să îți placă, dar nu într-atît. am citit despre tipa care a făcut fotografia, mi-a plăcut de ea, și am ales cîteva fotografii din portofoliul ei, impresionante. scrisul l-am colorat special în cenușiu, exact ca cenușa. această tanka este o poveste a unei fete care a înnebunit. iubitul ei era pompier și a murit ars în pădure, acea pădure pe care ei o iubeau atît de mult, și în care se plimbau adesea. fata umblă desculță la răsăritul soarelui, cînd soarele este minge de foc, și ascultă să vadă din ce parte bate vîntul ca să știe unde se va extinde focul mai tare. imaginea este atît de frumoasă și reflexia umbrelor copacilor este absolut superbă. am privit imaginea mai mult de o oră. am inchis-o și am deschis-o din nou. și tot așa. în timp ce o priveam mi-a trecut prin fața ochilor o fată care vine la mine la cabinet, ea se căsătorise fix de o lună și soțul ei a murit ars, avea puțin peste douăzeci de ani. nu am vrut să îi iau cazul pentru că acolo este o durere peste orice limită, dar...mi-am imaginat-o, am vizualizat-o palidă, aproape albă la față, înaltă și subțire, cum mergea atent pe lîngă zidul casei și asculta vîntul, înnebunită de durere, fără somn, fără liniște.
mă bucur că ai fost aici în pagina mea și vreau ca pentru tine acel soare să rămînă așa frumos cum l-ai văzut tu, dar plin de viață

cu drag, bia