Cristina Rusu

Nicolae,

mulțumesc pentru semn și poem. ai scris bine cu generațiile. aici este vorba despre un tînăr care se întoarce la casa părintească, revine în locul unde s-a născut păstrînd vie amintirea părinților, și pentru generațiile viitoare


Loredana,

frumoase versurile argheziene care le-ai notat aici. mulțumesc pentru poem. se pare că tu ești un copil bun care alegi într-un suflet spre casa părintească. mulțumesc. ești drăguță

vă mulțumesc pentru poeme și gîndurile bune, bia

Ecaterina,

îți mulțumesc că ai poposit și în pagina mea cu cîteva rînduri. este un poem trist și ai spus frumos că unele amintiri pot face și sufletul să înflorească

Ottilia,

amintirea părinților este una care nu te părăsește niciodată, cel puțin așa am aflat de la oamenii pe care i-am cunoscut. mulțumesc lui Dumnezeu că părinții mei sînt bine sănătoși, dar m-am gîndit la toți prietenii de oriunde, care nu mai au unde să se întoarcă. am fost sîmbătă la Popești, un sat la 30 de km de Iași. am întîlnit doi bătrîni luminoși și modești, cu o căsnicie de aproape 50 de ani. copiii lor mi-au spus că nu vor vinde casa bătrînească, dar nici că vor locui vreodată acolo. bătrîna ne aștepta la poartă și mi-a rămas această imagine în amintire. probabil că într-o zi nu o să îi mai aștepte nimeni la poartă pe copii. mulțumesc de semnul tău

vă mulțumesc pentru popas, bia

Livia,

mulțumim de participare. ai scos un poem bun pe imaginea cu toamna în flăcări.

George,

înțeleg emoția dar nu știu de ce teama. samuraii nu mai sînt. glumesc. mulțumesc de participare George și Tanța.

Mara,

poate ai ocazia mai curînd să faci o călătorie în Japonia și ne vei aduce suflul de acolo. mulțumim de participare

știu că au fost ceva probleme, dar cu siguranță vei veni alături de noi la alte proiecte. te așteptăm cu drag să intri în lumea aceasta frumoasă a liricii nipone. îți mulțumim pentru lampionul luminat și pentru rezonanță. tradiția la japonezi este mai simplistă în privința darurilor. ei fac daruri simple, dar de bun gust, și nu la orice întîlniri sau festivități. darurile se fac din inimă și sînt simbolice, dar de obicei au efectul scontat. bucuria este împărțită și respectul este cîștigat.

Loredana,

mulțumim de participare cu un poem bun. un haiku căci are și kigo. meditativ așa cum se scrie de obicei după o plimbare prin grădina japoneză.

Magdalena,

sărbătorile japonezilor sînt diferite de ale noastre, mult diferite. ei cîntă natura și viața, bucuria este prezentă în atmosfera sărbătorilor, și așa cum ai spus și tu petrec destul de des. găsesc orice prilej pentru a petrece. mă bucur că te-ai alăturat nouă.

Nicolae,

mi-am amintit de filmul Ultimul samurai. ce mi-a plăcut cel mai mult din film a fost dialogul dintre Katsumoto și căpitanul Woodrow Algren despre clipă și florile de cireș. Katsumoto îi spunea că cel mai important lucru în viață este momentul prezent, clipa, și că nimic pe lume nu se compară cu florile de cireș, care sînt perfecte. atunci cînd a murit pe cîmpul de luptă i-a trecut prin fața ochilor imaginea cu florile de cireș rozalii ce cădeau încet la pămînt.

revenind la grădina japoneză nu putem să trecem cu vederea tradiția de servire a ceaiului, care este păstrată pînă în ziua de astăzi.

îmi pare tare rău că fotografia gheișei nu a avut poem în această haiga. Flavia a avut o problemă și nu a mai putut scrie. deci lipsește acest element al tradiției japoneze.

mulțumim pentru participare la dialogul despre tradițiile și frumusețile acestei țări

ai văzut cum s-a potrivit? ai scris un tristih despre pacea interioară. ai avut o fotografie cu castelul Himeji, din localitatea Himeji, prefectura Hyogo. este unul dintre cele trei castele cele mai importante ca structură arhitecturală și compoziție, din toată Japonia, construcția lui începînd în sec XIII. mai este denumit, Shirasagi-jō, Castelul stîrcului alb, bîtlanului alb, datorită culorilor de pe fațada exterioară. face parte din patrimoniul UNESCO, și în prezent este renovat aproape în totalitate. din primăvara acestui an este deschis pentru vizitare. japonezii urcă la templul Shomyo-ji din incinta castelului, și se roagă. pentru ei acest castel este comoară națională.
Ioan, mulțumim că ai fost mereu pe baricade. noi sîntem onorați că tu ești mereu alături cu dragostea ta pentru lirica niponă și pentru noi colegii tăi.

o imagine a întregului castel. în fotografia ta, fotograful a pus în valoare arhitectura unuia dintre turnuri

Luminița,

tu ai trimis toate poemele lucrate cu grijă, dar nu am avut loc să îți inserez decît unul dintre ele. ai avut și o fotografie deosebită. bonsaiul este într-un parc din Tokyo, special amenajat pentru a fi protejat. mulțumim pentru colegialitate

Grigore,

ai avut un tristih bun, e drept că și imaginea este evocatoare. muntele Fuji, apa și cerul. aceste trei elemente cu care se poate lucra frumos pentru un poem. nu ai de ce să mă feliciți căci vezi și tu că munca a fost împărțită. fotografi, Doru, colegii și eu. m-am învățat eu cu voi ca și cu niște frați mai mici sau mai mari. mă bucur că ai fost printre noi

Eugen,

mulțumim pentru semn. fotografiile sînt inserate în mai multe copii, cu mai multe fonturi pînă se găsește forma finală. la Nicolae s-au lucrat șase sau șapte imagini cu diferite forme pentru primul vers. se poate strecura ceva dar se repară.

Ottilia,

adevărat că la tine și la Victor este o idee continuată. omul pleacă din răscruce împreună cu lumina din interior și exterior la un nou drum al vieții. mulțumim de participare și poem

vă invit să mai vorbim despre Japonia. eu nu am ajuns încă acolo, dar cred că proiectele viitoare nu vor ocoli această țară.

mulțumiri, bia

m-am gîndit că ești foarte aglomerat. mulți colegi nu s-au întors încă din vacanțe și observi că lipsesc. mulțumim pentru luminiță, sau poate că o schimbăm în tourou - felinarul cu cea mai mare vechime, îl avem exact în fotografia atribuită Ottiliei, care a scris despre el. este o haiga mai discretă, exact pe gustul japonezilor. obiceiul din vechile palate era ca cei ce slujeau să nu fie văzuți cînd își exercitau munca. făceau excepție doar medicii acelor vremuri și doar uneori, foarte rar, bucătarii. sînt tristihuri lucrate cu grijă și avem și cîteva haikuuri bune, bune.

mulțumim, bia

așa cum ai scris tu Cristian, bobul tău de soare ce iluminează această bucățică de pămînt. era necesară o haiga despre Japonia, și o plecăciune pentru maestrul Basho, părintele tuturor generațiilor de poeți ce îmbrățișează aceste versuri. este lucrată mai sobru, în armonie cu tradiția japonezilor și mă bucur că am primit acordul fotografilor de a le folosi fotografiile. bineînțeles că au fost alese imagini ce deslușesc frumusețea, tăria și credința acestui popor. tare mă bucur că am fost împreună, mai adunăm amintiri pentru bătrînețe, glumesc.

Nicolae să știi că ruga aceea din stradă este reală. fotograful olandez a surprins imagini cu acești călugări ce se roagă pe străzi, și fără să ceară nimic. sînt aducători de rugăciune și pace. imaginile sînt frînturi din călătoriile pe care le-a făcut în această țară, căci a făcut mai multe. ai avut inspirație maximă pentru tristih.

vă aștept cu drag să conversăm despre Japonia. bia

atît prin compoziția lui cît și prin imaginea puternică a lunii. mi-a plăcut tare mult contrastul planurilor poemului, în special primul vers. faptul că ai folosit această alipire între cer și sărac a dat poemului o altă nuanță. sună bine acolo. mi-am imaginat nada pescarului ce se plimbă pe apă și luna agățată în ea. vibrația apei dă o anumită mișcare a imaginii și de aceea pare că luna se zbate. mi se pare un poem foarte reușit. te felicit,

cu prietenie, bia

gîndul tău bun a ajuns pînă la Iași. îl păstrez aici măcar pînă la vara viitoare.

cu prietenie, bia

Nicolae mulțumesc,

văd că nu vrei să schimbi nimic la poemele tale, important că scrii și că perseverezi. mulțumesc ptr semn. imaginea e drăguță

Ioan,

nu e rea nici varianta ta, dar nu explicăm poza. are direcție spre mare și se putea face un haiku și cu catarge. dacă sînt pietre în poză atunci evităm să întărim imaginea prin folosirea cuvîntului. povestea este la mare, pietrele sînt foarte frumoase. tot respectul pentru fotograf, care, chiar și-a luat acasă piatra în formă de inimă. să trăiești Ioan și să mai vii pe la mine.

vă salută prietena voastră, bia

părerea mea este că nu are rost repetiția în haiku. sînt atît de puține cuvinte într-un poem încînt nu e necesară repetiția. acuși, acuși sugerează din clipă în clipă și cred că ar fi bine să schimbi. ai foarte multe cuvinte de folosit. peste puțin timp / va cădea...sau ceva în așteptare. dacă schimbi acolo poemul este bun. și asta pentru că ai fost inspirat și ai folosit vîntul. nu schimba nimic la versul unu sau trei, căci e bun așa, doar înlocuiește repetiția.

la al doilea haiku eu nu am înțeles versul trei. de ce zîmbesc bebelușii. cred că ai încercat să pui un contrast, dar poate nu am priceput eu.

mă bucur să te văd că îți dai mîna la scris și faci exerciții.
am trecut pe la tine. bia

mare bucurie cartea ce vede lumina tiparului. și mare bucurie pentru acel autor care înmulțește talantul primit. la cît mai multe cărți și cît mai multe bucurii de împărțit Ioan

George, mulțumim pentru aducere înainte.

cu drag, bia

da, tataie intră cu razele de soare în fiecare dimineață, în atelierul ce a rămas doar în suflet. mulțumesc de cuvinte și semn Ioan

cu prietenie, bia

este o îmbinare bună aici la tine, între religie, natură și sufletul omului. le-ai cuprins pe toate. știi tu că uneori aceste titluri nu atrag comentarii, partea religioasă fiind tratată sub o altă formă. îmi place partea cu gîndul cel mai mult. gîndul omului uneori ca ploaia de vară, totul trecător.

am trecut să te salut. bia

am mai citit ceva în genul acesta la tine, parcă așa îmi aduc aminte, dar îmi place mersul pe coclauri. ai un însoțitor drăguț . ți-a ieșit bine legătura dintre versul doi și trei. nu întotdeauna iese. spor George,

cu prietenie, bia

imaginea este bună și ajută foarte mult textul. eu zic că nu e rău deloc poemul tău. am trecut cu bifatul Loredana

cu prietenie, bia

Nicolae,

mulțumesc de semn. știi și tu că ieșea altceva dacă aș fi pus tace acolo. lăsăm să curgă acțiunea. să facem contrast. încă se mai aude ecoul nicovalei după atîta vreme. nimeni nu s-a obișnuit încă fără acel zgomot pe care îl făcea tataie în atelier

Florin,

mulțumesc că te-ai oprit și în pagina mea. e frumos acolo unde pulsează evenimentele, cînd totul continuă chiar și prin amintirea celorlalți

Ileana,

mulțumesc de poem. amintirea bunicilor ne urmărește toată viața. generația noastră a avut bunici credincioși, curați, muncitori, simpli oameni de la țară, cu multă dragoste de glie și strămoși. am prieteni care nu s-au împăcat cu gîndul nici pînă azi că bunicii nu mai sînt. de multe ori am auzit expresia, bunica mea era ca o icoană.

vă mulțumesc de semnele voastre. cu prietenie, bia

numai cel din mijloc este senryu. ultimul poate fi haiku pentru că este real și imaginea chiar bună. primul e haiku clar. dar nu asta contează. important este că scrii și că îți dai mîna la poeme. ultimul mi-a plăcut în special.

am trecut pe la tine, bia