Cristina Rusu

Multumesc Alina. si mie imi place poezia asta. e jucausa. si eu m-am gandit la santembrie.

Multumesc Monica pentru tot. foarte util comentariul tau.

Calda poezie Elena. iubire avem multa dar nemurirea o cautam si noi. cu bine

Exista oameni care citindu-te astazi, incep o zi cu un zambet.

Multumesc Dan. as fi scris nebuna. de fapt m-am gandit, dar nu m-am prins pe mine in acea ipostaza. pe curand

O poezie care mie personal imi exprima \" nu vreau nimic sa sufere/nu vreau nimic sa moara. esti puternica si exprimi intr-adevar multa forta in a razbate totul.

Mi-a plăcut tare * scrie/taie/mana mea/și E*
..Florile au rug de porțelan..
numai bine.

..Dar tu n-ai lipsă coasta
Ce dă nașterii mele..
Profund. Și versurile foarte bine legate. frumoasă poezie Maria.

Cu o mare usurinta spinteci realitatea unei lumi de azi. bine, foarte bine intrat in \"miezul\" omului. frumos

Multumesc Adrian. un zambet face uneori totul.

Multumesc mult pentru cuvintele tale frumoase. si pentru adresa. ne \"revedem\" aici.

Multumesc Florina. am omis...scriind in graba.

Plapanda raza impletind navoade
(: A coborat din nou in sufletele noastre :)
Cu drag va dedic un sonet, care mie mi-a placut mult. Este compus de Feng Zhi - 1905
Sonet

Ce poate fi pierdut din trupul nostru
Lasam taranii soarta sa i-o-mparta:
Ne facem astfel viata ce ni-e data
Cum pomii toamna. Ei urmandu-si rostu\'

Pe rand isi lasa frunze, flori tarzii
In vant si iarna trunchiuri usurate
Tin geru-n crengi. Sa ne gatim, se cade,
De natura: ca o cicada-n zi

Cu naparliri din trupu-i, la pamant
Sa fim gata si noi sa-i facem parte
Apropiatei morti ca sunetele-n cant

Din corpul muzicii, instrainate,
Sau miezul melodiei dezghiocate,
Sa fim filon tacerii-n munte-albastru