Cristina-Monica Moldoveanu

Dragă Iulia,
Mă bucur că ești aici și pentru mine, ești o clipă de lumină care răsare după ce, concret și simplu, te aștept - fiindcă exact la trecerea ta mă așteptam. Mulțumesc.

erată - recomandarea am primit-o pe agonia.ro

Bună ziua. Mă alătur și eu celor care întâmpină probleme - de mai mult timp - pe acest site. Am observat că Radu Herinean a scris o traducere a unui text filozofic al meu, pe care îl postasem pe pagina în limba engleză a site-ului. Acel text fusese scris de mine direct în limba engleză, deoarece fusese destinat inițial unui alt site în limba engleză. A fost și recomandat pe acel site. Mai am astfel de texte și am încercat să le postez în continuare pe acest site, la pagina în limba engleză și nu am reușit, primind ca răspuns ”eroare”. Acolo, pe acea pagină, nu mai pot posta nici poezii. În orice caz, aș dori să mai scriu astfel de texte în limba română, fiindcă ele sunt exact felul meu de a fi și încerc să citesc mai multe texte filozofice, pentru a dobândi mai multă ușurință în scriere. (Pentru vârsta mea acest lucru este cel mai simplu, iertați destăinuirea). E adevărat că am fost un membru inegal ca activitate pe site, dar mă bucur de încercarea de îmbunătățire a site-ului, dacă va reuși. Pur și simplu îmi place acest site, care este unic în peisajul poeziei românești de internet. Transmit cu această ocazie gânduri bune membrilor site-ului. Aș dori să încerc noua variantă, dacă e posibil, dar cu altă adresă de email - respectiv Crismonimold1971@gmail.com Mulțumesc.

Mulțumesc mult, Carmen. Am fost conștientă când am scris poezia că vreau să folosesc efectul repetițiilor, dar, într-adevăr, erau puțin cam multe. Aceasta a fost intenția. Poate voi mai schimba unul-două cuvinte pe parcurs. Suntem oarecum și copii ai lui Gutenberg - ceea ce știu că însemană ”muntele bun”.

Am mai găsit o dată în strofa trei și o dată în ultima - ai avut dreptate. Erată: e mai bine, l-am scos.

Carmen, eu nu am găsit decât de 2 ori în prima strofă și de două ori în a doua - cuvântul cărți - dar îți mulțumesc pentru observația și lam scos și am scos și supracoperta, adică repetarea cuvântuui coperta și acum emai bine.
Mulțumesc pentru vizita matinală, azi noapte am scris târziu și eu.

Mă bucur pentru semnul de lectură, domnule Ursu.

O seară nostalgică, o recapitulare a poveștilor care dispar și a celor care rămîn constante și sigure, fără să ne înșele sau să ne demoralizeze, formele zidite care tind spre unghiuri drepte și spre numele de pătrat, dreptunghi etc. Mulțumesc frumos pentru apreciere.

Criza de supraproducție a făcut multe victime, din cîte se spune, și apoi și un regretabil război. Nu sîntem deasupra clădirilor protejate istoric, va trebui poate să rămînem pacifiști pe viață. Înțeleg sentimentul disperării din acest poem, este perfect exprimat, este un sentiment tragic și cinic puțin, nu există lecție a umilinței, există doar dezastre. Sîntem oameni legați de alții și de lege, putem face lumea mai bună numai prin lege (morală) și sentiment al statorniciei. O scriere acută. O fîșie de speranță ca o rază printre gratii.

Mulțumiri, cu grație, Ioan-Mircea Popovici.

Mulțumesc, Ottilia, pentru popasul de lectură.

Apreciez și eu acest text, într-adevăr micropoem, fiindcă chiar are putere de sugestie în câteva silabe și, cred eu, o oarecare profunzime filozofică. Reaminitirea - concept ușor perimat prin prea mult uz în poezie și filozofie aci se îmbogățește cu sensuri noi. Să zbori liber este tot un concept poate prea uzat, dar urmează locația acestei acțiuni care spune totul. Textul poate fi considerat la limită chiar haiku, din cele în care se acceptă și metafore sau sensuri mai ambigue. Țin să mărturisesc că pe mine textul m-a atins personal, nu numai fiindcă patru pereți sugerează ordine, rigiditate, etc., dar și fiindcă am dormit demult împreună cu mătușă în vârstă într-o cameră cu 5-7 pereți, dar mereu uitam numărul lor exact, deși am revenit în acea cameră adesea. Mă impresionau misterul și anomalia. Arhitectura este pentru mine regina artelor.
Felicitări pentru ideile exprimate frumos în poezia ta.

Infantilism - scuze pentru eroare.

O poezie incisivă, pe alocuri chiar violentă, un ansamblu aproape coerent. Aș scoate sau aș modifica derizoriul din ”e normal să mă doară splina” și ”mi se întoarce stomanul pe dos”. ”Încă mă mai ia” e cam ambiguu.
Remarc frumosul și taina din ”pot să sting liniștit lampa de noapte”, ”am proiectat un cămin în cineva la care țin/ numai că zidarul nu știa să astupe golurile din noi.”, ”e doar o luptă sub o lupă care face totul complex.”

Textul mai poate fi prelucrat, de pildă prin eliminarea slashului unic din partea a doua, eventual a sîsîirii din verbul ssstrigă și eliminarea unor adverbe sau adjective care explică prea mult și dau o notă de infatilism (expresie de extemporal de școlar), în dauna fluenței și esteticii. E simplă, dar luminoasă, imaginea aurei din final, care vine ca o ultimă furcă cu fîn peste căpița poeziei.

O cititoare ocazională vă salută. Am observat titlul ciudat, poate greșit scris deocamdată și apoi ”subpământ” într-un cuvînt. Se unduiau nu știu cu ce se acordă. Totul e sub tăcere, culoare de tăcere.

Mulțumesc mult Alexandra, mă bucură aprecierea ta și cuvintele tale frumoase.

Mulțumesc mult domnule George. Este adevărat ce spuneți, am fost prinsă de imaginarul poetic și am omis claritatea logică în acest text.
Poezia am scris-o gîndindu-mă că oamenii, ca specie inteligentă, au apărut sau au fost creați cu proprietatea de oglindire și memorie a diverselor alte forme de existență a materiei vii - vrînd-nevrînd aducem pe lume în noi diverse lucruri care se unesc în trupul și în mintea noastră. Ne întîlnim cu alte lucruri materiale care se așează ordonat în lume, în funcție de limbajul verbal și de alte semne. Tîrîm înaintașii noștri și experiența lor după noi etc. Voi corecta eroarea mea neintenționată.

Frumusețe cu gust amărui de frunză verde-veștedă... Aprecieri!

Felicitări! Este mereu frumos să ai curajul de a scrie ceva frumos. Gînduri de bine la aflarea unei vești bune, cu drag.

Am citit comentariul tău cu multă bucurie, Ottilia. Mulțumiri și seară blîndă.