Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sunt un om care nu mai crește

1 min lectură·
Mediu
sunt un om care nu mai crește, ci stă pe loc în bătaia vântului,
în mine se adună praful și tutunul uscat din vremea de demult,
când fumam țigări cu gust de mentă,
astfel încât doar organele mele ascunse vederii poate cresc,
dar numai Dumnezeu le știe.
sunt un caz clinic, disecat și preschimbat în planșă anatomică,
cu ochii mari, bulbucați, de culoarea violetelor timide.
probabil că sunt încă vie, fiindcă îmi place boarea serii, undeva pe un țărm
păzit de stabilopozi și far.
aici erau pașii mei și mai departe, vreme de vreun ceas, erau picioarele mele,
aici erau buzele mele sărate de vorbele triste despre moarte și libertate
și la vreun metru distanță curgea sudoarea de pe fruntea mea,
ca apa dintr-o stalactită...
presupun că ați mai văzut oameni care strigă după ajutor
și la un kilometru de-abia găsiți trupurile lor, corzile lor vocale încă vibrând,
buchetul de maci și albăstrele pentru ultima lor nuntă campestră,
partitura pentru pian sau solo de vioară.
sunt un om amărât de gustul vieții și alb precum zăpada din munți.
mă împărățesc cuvintele și cântecul, dumineca și dragostea.
022.303
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
186
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “Sunt un om care nu mai crește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14153451/sunt-un-om-care-nu-mai-creste

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-55051Cont șters
E frumos tare textul asta. Transmite un suflu deosebit, o stare vivida imbibata in cuvinte. Aduce cu usurinta cititorul la sentimetul de a indragi acest “ om care numai creste” , si de admiratie fata de poet, starea sa de claritate si deschidere interioara, ...

In plus, tigarile cu gust de menta mi-au adus aminte de studentie, am
Incercat si eu, ... mie atunci mi se parea ca sunt cea mai crescuta/ emancipata ...:) ,
M-a inspirat scriitura. Am sa scriu si eu “ Tigarile cu gust de menta”,

Citesc ce postezi, am indrajit-o mult pe “femeia aia schioapa”, Buftea.
0
Bună seara, Maria. Mă bucur să citesc comentariul tău, îți mulțumesc pentru atenția ce mi-o acorzi. În anul întâi de facultate am încercat și eu țigările mentolate, din nefericire, acum nu mai fumez de vreun an. Amintiri frumoase au rămas. Poezia are un rost atunci când alții se simt inspirați sau emoționați dacă o citesc.
0