Poezie
Ioan și țara lui
1 min lectură·
Mediu
trece un zvon de clopot sub coasta abruptă,
semn că aici e hotarul prin timp,
că regele pribeag coboară prin hățișul memoriei
unde regi și regine cad dintr-un sac al desăgii în celălalt
aburcați pe umerii unui țăran
cineva silabisește rar pământul și cerul,
și, dintr-un nod al batistei, sfânta duminică
cade pe glie ca o sămânță de cântec înalt,
loc umbros să găsească și de ploaie sfințit,
capetele noastre domnului să le plecăm
cu crucile mici cusute pe ie, altița lui e bogată,
și râurile care curg pe umerii femeii lui sunt line,
și ciucurii năframei ascund păduri neumblate,
e noapte și zi între grumaz și poale,
în jocul durerii cu viața, în jocul iubirii cu moartea
cineva întoarce lumea cu fața către soare,
suntem iarnă și vară, strălucim și ne-ntunecăm,
cu sarea trudei pe brațe și piept rătăcim,
cu oasele noastre subsuoară
001.514
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Ioan și țara lui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14147944/ioan-si-tara-luiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.