Poezie
X pe geamul aburit
2 min lectură·
Mediu
în saboții mei de lemn crescuse un răsad de pom/ copilărisem în livada cu vișini și nu voiam să mă plâng nimănui că am numele prea lung/ credeam că pentru cei care nu se mint nici pe sine cortina nu cade/ credeam că viața e o fereastră fără păsări lună sau soare/ o fereastră întrutotul deschisă
primăvara îmi ascund părul sub basca croșetată/ e o primăvară cu urzici încă moi cu frunzele de vișin cât degetul mic cu farfuria cu dulceață așezată pe abecedarul îmbrăcat în hârtie mov/ cu etichetele lipite drept și numele scris de alții
mă plimb singură pe strada cu piatră cubică / apoi vin femeile acelea în uniformă cu saboți de plastic în picioare și bocăne pe tavanul camerei mele până mă ia leșinul/ șed într-un fotoliu capitonat mă scufund și văd cum mâna cuiva scrie pe tablă un cuvânt/ mă gândesc că universul tot este acel cuvânt / plâng fiindcă sunt precum miezul amar din sâmburele vișinei și oamenii mă alungă
pe maidanul cu noroi sau pe balta unde tatăl meu pescuia țipari și mătasea broaștei
prin muzeul de istorie naturală sau umană
unde visam ceva adevărat
de atunci ochii mei au crescut prea mult/ sunt mai mari decât capetele oamenilor/ decât umbra celui mai înalt om la asfințit/ mă tem să nu orbesc/ trag cu praștia în ochii mei de goliat/ eu însămi plâng și tot eu lovesc din inimă
012.465
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 236
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 7
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “X pe geamul aburit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14060648/x-pe-geamul-aburitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un poem în care încap mai multe micro poeme. Mie îmi place întregul, dar cel mai mult îmi place micro poemul de sfârșit:
" de atunci ochii mei au crescut prea mult/ sunt mai mari decât capetele oamenilor/ decât umbra celui mai înalt om la asfințit/ mă tem să nu orbesc/ trag cu praștia în ochii mei de goliat/ eu însămi plâng și tot eu lovesc din inimă"