Cristina Lițoiu

Eu nu sunt de acord cu Marijan.Comentariul lui Guz (...) e ostentativ ,acea reactie a ta a fost pertinentă.Poezia...ei bine, în cazul unor poeme ,uneori aprofundarea prin exegeze apologetice e superfluă.Concret,textul tău mi s-a părut extraordinar.Felicitări!

Ideea sfârtecării, a dispersiei acelui suflet prin smulgerea de trup mi-a plăcut într-adevăr.La fel de reușită din punct de vedere stilistic mi se pare și metafora pocalul dorintelor.

Căutările tale te privesc... dar acest text e departe de a fi poezie. E o nereușită \"remarcabilă\"!

Interesant titlul. Departe de poezie insa aproape de o \"morala ideatica\"... Ai tendinta de a abstractiza in exces cuvantul. Si totusi...

Frumoasă incursiune în abisul cunoașterii de sine... Perturbațiile de tipul copiilor minune(...) nu merită a fi luate în seamă pentru că malițiozitatea e facilă oricăror creiere... Mi-a plăcut și replica ta...

Din nefericire sunt prea puțini care nu iubesc comerțul. Substitutul întotdeauna a avut o vrajă aparte. Păcat!...

Dragă Dum, multe controverse ai mai iscat cu al tău text...
\"Metafora\" dulăului nu am înțeles-o!(sibilinic, mai ești!)...
Cât despre controverse... simt febrila nevoie de a face la rându-mi câteva precizări. Din tot ceea ce eu am înțeles era vorba despre un dialog între tine și Filip. Sunt însă pe acest site și indivizi care își arogă prea multe libertăți în a \"dirija\" până și comentariile altora(specia de indivizi tip BogdanGeana și Mat). Intervenția lui Mat în discuția dintre voi, dincolo de faptul că mi se pare lipsită de sens(Filip ți se adresa ție și nu lui) e de-a dreptul hilară. Iar domnul editor Geana cu \"fascismul\" său intelectual inerent a sărit peste cal să-și salveze \"supusul\". Iar pt. domnul Mat a little suggestion: being informated ain\'t just enough!...
Dum sper că nu consideri că am abuzat de acest drept la comentariu pt. a le adresa altora \"injurii\"... O sugestie și pt. tine în cel mai prietenesc mod posibil: încearcă să-ți corectezi, cât de cât, gramatica. E admirabil faptul că scrii dar avem totuși o structură gramaticală care ne constrânge la anumite reguli de bază.

Si tu ai simtit acel intuneric adapostit printre sufletul oamenilor?Mi-au placut versurile.

Simfonie intr-un vers...Aproape interioara acea ploaie.Frumos!

Un haiku in care muntii sfidează imensitatea adăpostindu-se în oceanul irisului. Frumos!

Simțuri reci ce îți inundă sângele... iar acele sciziuni între adâncuri și spirit te alungă în tine... E un apus uitat în memoria sentimentului... Mi-a plăcut mult!...

Într-un univers alb-negru, un creator de culori e o adevărată revelație...

La fel ca și moartea, singurătatea nu se alege. Pt. mine(cu puține excepții)singurătatea e un sentiment... detestabil... Pt. că oamenii fug de oameni și se închid în \"neomenesc\"... Mai sunt câteodată și pescăruș, atunci când mă simt liberă...

Halucinante gândurile tale dragă Andreea. Multe crezuri se pierd înainte să ajungă deveniri...

E un privilegiu al poeziei de a intermedia sentimente intre spirit si sens.Am observat acea predilectie spre melancolie si la tine.Un poem trist dar profund...

Plecarea din iubire e o moartea fără șansa redempțiunii. Gânduri ce nu pot fi spuse ci doar simțite. Mi-a plăcut.

O poezie cu un fond subtil, pe alocuri abisal(\"himere moarte\",\"precum un blestem am rătăcit\") ce relevă trăiri transcedentale. Uimitor trecutul verbului iubirii...Același stil inconfundabil.

Frizezi ridicolul!

Îți mulțumesc pt. încurajări. Când voi avea mai mult timp voi citi poeziile tale.

Uneori, lăsându-ne pradă melancoliei, Cioran \"ne ajută\" să inexistăm. Asta nu înseamnă că exersăm verbul \"a fi\". Periculoasă căderea asta în bucuria suferinței.